Caută darurile mici din partea lui Dumnezeu

Devoțional zilnice 24 iulie 2017

„Căci iată că El a întocmit munții, a făcut vântul și spune omului până și gândurile lui. El preface zorile în întuneric și umblă pe înălțimile pământului: Domnul Dumnezeul oștirilor este Numele Lui.” Amos 4,13

Imediat ce am coborât din mașină și am început să traversez parcarea mare, am simțit adierea caldă și blândă a dimineții. O adiere care se juca cu părul meu și îmi flutura mânecile cămășii. Fusese atât de cald și nici un pic de vânt în ultima vreme, încât am acceptat adierea ca unul dintre acele mici daruri din partea lui Dumnezeu.

Închizând ochii și respirând adânc, încercam să îmi imaginez cum face Dumnezeu aceasta… Era unul dintre acele vânturi perfecte – nici prea greu, nici prea ușor – și pentru moment, mi-am imaginat că parcarea pavată era în Paradis. Când bate vântul, nu mă pot abține să nu mă gândesc la slava Lui înfricoșătoare – a Creatorului aerului pe care îl respirăm, a tot ce aduce la viață și a întregului Univers.

Dumnezeu a creat atmosfera noastră uimitoare și dătătoare de viață, a cărei existență o considerăm de la sine înțeleasă. Ea însăși este invizibilă și tăcută, dar, cu puțină forță în spate, poate fi o adiere blândă sau un vânt puternic. Este un dar minunat, care are însușiri ce susțin viața și care, de asemenea, servește la refacerea minții și corpului, relaxându-ne și înlăturând stresul. De asemenea, ne amintește de marea putere și bunătate ale Iui Dumnezeu.

Câteodată caut relaxare în clădirea cu birouri, în care îmi petrec cea mai mare parte a zilei, coborând trei etaje pe scări și ieșind pe ușa din spate – la aer curat. Aproape instantaneu, minunata creație a lui Dumnezeu își face treaba. Îmi luminează mintea și îmi dă voie să îmi reorganizez gândurile și să-L pun pe Hristos drept prioritatea mea.

Încearcă să iei puțin mai mult aer curat astăzi, în special când ai nevoie de o pauză. Ieși afară, respiră adânc, relaxează-te și meditează la Hristos. Iar data viitoare când ai nevoie de o adiere caldă, blândă, nu te îngrijora pentru coafură, gândește-te la ca că la un dar înviorător din partea Creatorului tău.

Îți mulțumesc, Doamne, pentru adierea blândă, care ne amintește că Tu ești Creatorul aerului pe care îl respirăm. Într-adevăr, Tu ești suflarea de viață care ne regenerează sufletele noastre obosite.

Jennifer Jas

Acest articol face parte din cartea „Dacă vrei să trăiești” de Jan Kuzma

 

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro