Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape. (Isaia 55:6)
Vine timpul când va fi prea târziu să-L căutăm pe Dumnezeu şi m-am gândit cum ne vom simţi atunci când timpul de probă se va încheia şi lucrarea din întreaga noastră viaţă se va sfârşi. Cu ce simţăminte vom revedea trecutul? Vom dori noi oare atunci ca eforturile noastre de a sluji lui Dumnezeu să fi fost mai serioase? Vom dori noi oare să fi trăit mult mai în armonie cu voinţa Lui descoperită? Vom fi noi oare socotiţi slujitori necredincioşi? Ce s-ar întâmpla dacă în acest moment am auzi vocea Domnului Hristos strigând: „S-a sfârşit”? (…)
Având în vedere responsabilităţile solemne care ne revin, să medităm asupra viitorului, ca să înţelegem cum putem să-l gestionăm. (…) în adunarea solemnă a zilei din urmă, în auzul universului, va fi citit motivul condamnării păcătosului. Pentru prima dată părinţii vor lua cunoştinţă de viaţa tainică a copiilor lor. Copiii vor vedea cât de multe greşeli au săvârşit împotriva părinţilor lor. Va fi atunci o descoperire generală a tainelor şi a motivelor inimii; căci ceea ce este ascuns va fi făcut cunoscut. Cei care şi-au bătut joc de lucrurile solemne legate de judecată vor deveni sobri atunci când vor sta în faţa teribilei ei realităţi. Cei care au nesocotit Cuvântul lui Dumnezeu vor sta atunci în faţa Autorului Cărţii sfinte. Noi nu ne putem permite să trăim fără să facem vreo referire la ziua judecăţii, căci, deşi este amânată atât de mult, ea este acum aproape, este chiar la uşi. (…)
Când te gândeşti la aceste lucruri solemne, nu îţi dai seama, scumpul meu tânăr, că trebuie să pui capăt comportării tale păcătoase şi egoiste, să încetezi a mai face răul şi să înveţi să faci binele? Propriul stil de viaţă este acela care îţi va modela caracterul pentru nimicire sau pentru binecuvântarea veacurilor nesfârşite. (…)
Nu vrei să dai ascultare sfatului: „Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.” (Isaia 55:6)? (Youth’s Instructor, 21 iulie 1892)