Cazând pe stâncă

„Pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.”1 Corinteni 10:4

Dacă studiezi simbolistica pietrei sau a stâncii pe tot parcursul Scripturii, vei descoperi că ea este o reprezentare a lui Isus Hristos. În zilele călătoriei poporului Israel din Egipt către Canaan, îl vedem pe Moise lovind piatra din pustie. Textul nostru de astăzi spune scurt şi cuprinzător: „Și stânca era Hristos”.

În Matei 7:24-25, Isus a folosit El însuşi analogia cu stânca, vorbindu-ne despre necesitatea construirii pe stâncă şi nu pe nisip. Pavel ne spune că nu poate fi pusă nici-o altă temelie decât aceea care a fost deja pusă, şi anume Isus Hristos. Isus este piatra de căpătâi a Scripturii.

În Isaia 8,13-15 se spune că Domnul va fi „o piatră de poticnire” şi „o stâncă de păcătuire”. Psalmul 118,22 de asemenea face referire la stâncă. În Matei 21:42-44 ni se redă cum Isus însuşi a citat din Vechiul Testament, zicând: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri?… Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera.”

Fiecăruia dintre noi ni se oferă o alegere astăzi. Vrei tu să cazi pe stâncă, sau vrei să laşi ca stânca să cadă pe tine şi să te facă pulbere? Dacă nu ştiu ce înseamnă a cădea pe stâncă, va veni o zi când mă voi ruga ca munţii şi stâncile să cadă pe mine şi să mă ascundă de faţa lui Dumnezeu.

Sunt numai două posibilităţi: fie să cad pe stâncă, sau stânca să cadă pe mine. Dar a cădea pe stâncă este o expresie ciudată, ce înseamnă ea de fapt? Romani 9:33 ne exemplifică ce înseamnă a cădea pe stâncă. „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine”.

Aşadar, care este explicaţia? Potrivit cu acest text din Romani, a cădea pe stâncă sau a fi zdrobit de stâncă este egal cu a alege între credinţă şi fapte. Dacă voi încerca să trăiesc o viaţă bună prin eforturi personale şi nu voi căuta să aflu ce înseamnă să cred în El pentru mântuire în toate aspectele ei, atunci stânca va cădea pe mine. Singura noastră siguranţă este de a cădea pe stâncă şi a fi zdrobiţi, a recunoaşte că resursele noastre sunt limitate şi a stabili o legătură de părtăşie şi comuniune cu Isus.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro