Ce Dumnezeu mare ai!

Devoțional zilnic 11 iulie 2019

Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Așa dar, cât avem prilej, să facem bine la toți, și mai ales fraților în credință. Galateni 6:9-10

Într-o zi de vară a venit o vecină în vârstă la noi, să-i ducem covoarele la spălătorie. Doar eu eram acasă.  Neavând mașină, le-am  dus cu bicicleta, asigurând-o că i le voi aduce și înapoi.

Zilele au trecut și vecina nu a mai dat nici un semn, așa că eu am uitat de ea. Mi-am luat câteva zile libere și m-am hotărât să merg la soțul în pastoral, duminică dimineață. Sâmbătă seara a venit vecina și m-a anunțat că luni putem lua covoarele, iar când a aflat că voi pleca a doua zi și n-o pot ajuta, a fost foarte dezamăgită. M-am despărțit de ea lăsând-o supărată.

După ce am intrat în casă m-am rugat: “Doamne, ce mărturie las eu despre tine? Ce să fac?” Nici nu am terminat rugăciunea și mi-a venit gândul să mă duc la spălătorie, dar rațiunea îmi spunea că nu am ce căuta acolo, deoarece este sâmbătă seară. Întrucât gândul persista, am pornit spre spălătorie. Acolo era pustiu și gol. Dar o femeie se uita lung la mine, din curtea spălătoriei. . I-am spus problema mea și întâmplător era chiar mama patronului. M-a poftit înăuntru, i-am zis numele vecinei și mi-a dat covoarele.

Când am bătut la ușa vecinei a rămas fără cuvinte, iar după ce i-am povestit totul a exclamat plină de bucurie: “Ce Dumnezeu mare ai!”

Tudorascu Ibolyia, Intructor exploratori, Tr.Sud

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro