În altă zi de Sabat, s-a întâmplat că Isus a intrat în sinagogă și învăța pe norod. Acolo era un om care avea mâna dreaptă uscată. (Luca 6:6)
Urmărește ediția video aici.
Cărturarii și fariseii Îl urmăreau ca să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască. Dar El le cunoștea gândurile și a zis omului care avea mâna uscată: „Scoală-te și stai în mijloc.” El s-a sculat și a stat în picioare. Şi Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viață sau a o pierde?” Astfel, Domnul Hristos a dat răspuns la întrebarea pe care o pusese. „De aceea,” a spus El, „este îngăduit a face bine în zilele de Sabat”.
Adesea, învățătorii poporului afirmaseră, și într-adevăr aceasta era una din maximele lor, că pentru ei a nu face binele când aveau posibilitatea să-l facă însemna a face rău – că, nesalvând o viață când puteau face acest lucru, se făceau vinovați de ucidere… Ei mergeau pe urma Lui pentru a găsi o ocazie de a-L acuza pe nedrept; Îl urmăreau cu înverșunare și ură pentru a-I lua viața, și aceasta în timp ce El salva vieți și aducea bucurie în multe inimi. Ce era mai bine: a ucide în Sabat, așa cum plănuiau ei să facă, sau a-i vindeca pe cei în suferință, așa cum obișnuia El să facă? Ce era mai drept: să ucizi în inima ta în ziua cea sfântă a lui Dumnezeu sau să ai iubire față de toți oamenii, dovedind acest lucru prin fapte de bunătate și milă?
Conducătorii vorbeau între ei cum să scape de acest puternic susținător al neprihănirii, ale cărui cuvinte și fapte îi îndepărtau pe oameni de la învățătorii lui Israel. În ciuda contrainfluenței lor, „lumea”, ziceau ei, „se duce după El”. Însă ei socoteau că puterea și numărul vor aduce lucrurile pe făgașul dorit de ei; și s-au sfătuit împreună cum să-L distrugă.
Vedem acest lucru și în zilele noastre. Cei care calcă Legea, făcând fără efect poruncile lui Dumnezeu, aruncă ocară și acuzații asupra slujitorilor pe care Dumnezeu îi trimite pentru a le îndrepta relele. Ei hotărăsc să-i îndepărteze pe acești slujitori, să aducă la tăcere glasul lor pentru totdeauna, în loc de a părăsi acele păcate pentru care au fost mustrați de Dumnezeu. – Review and Herald, 10 august 1897