Ce realizează harul lui Dumnezeu în viața noastră: schimbă candelele noastre în candele pline

Devoțional zilnice

Dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase. (Matei 25:4)

Fiecare tânăr să mediteze la parabola celor zece fecioare. Toate aveau candele, adică o formă exterioară de religie, dar numai cinci dintre ele aveau evlavia lăuntrică. Cinci dintre ele duceau lipsă de untdelemnul harului. Duhul de viaţă în Isus Hristos, Duhul Sfânt, nu locuia în inimile lor. Fără untdelemnul harului, la ce le-a servit să care după ele candela declaraţiei de credinţă? Oricât de înaltă ar fi declaraţia de credinţă, oricât de înaltă ar fi poziţia ocupată de un profesor de religie, dacă untdelemnul harului lipseşte, el nu are nimic cu care să-şi alimenteze candela şi nu poate să răspândească în jur raze clare şi strălucitoare de lumină. (…)

Motivul pentru care Mirele întârzie este faptul că El este îndelung răbdător faţă de noi, dorind ca nimeni să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. O, preţioasa îndelungă răbdare a milostivului nostru Mântuitor! O, dacă fiecare dintre scumpii noştri tineri ar aprecia valoarea sufletului care a fost cumpărat cu un preţ infinit pe Calvar! O, dacă fiecare ar aprecia cum se cuvine capacităţile care i-au fost date de Dumnezeu! Prin Hristos puteţi urca scara progresului şi vă puteţi aduce fiecare putere sub controlul lui Isus. (…) în spirit, în gând, în cuvânt şi în faptă puteţi să arătaţi clar că sunteţi însufleţiţi de Duhul lui Hristos, iar viaţa voastră poate avea o influenţă puternică asupra altora.

Trăim într-o perioadă prea solemnă a istoriei lumii pentru a fi nepăsători şi neglijenţi. (…) Trebuie să vă rugaţi, să credeţi şi să ascultaţi. În propria voastră tărie nu puteţi face nimic; dar prin harul lui Isus Hristos puteţi să vă folosiţi puterile în aşa fel, încât să aduceţi cel mai mare bine sufletului vostru şi cea mai mare binecuvântare sufletelor altora. Prindeţi-vă bine de Isus, şi veţi face cu sârguinţă lucrările lui Hristos şi, în final, veţi primi răsplata veşnică! (Youth’s Instructor, 20 septembrie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit