Ce realizează harul lui Dumnezeu în viața noastră: schimbă lamentarea noastră constantă în laudă

Devoțional zilnice

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor! (Psalmii 107:8)

Noi ne aflăm acum în drum spre cer şi ar trebui să arătăm partea atractivă a credinţei noastre. Nu ar trebui să fim ca o grupă şchiopătândă de persoane care se văicăresc, gem şi se plâng pe tot parcursul călătoriei spre casa Tatălui nostru. (Youth’s Instructor, 25 august 1898)

Acei creştini declaraţi care se plâng mereu, care par să creadă că fericirea şi o înfăţişare veselă sunt un păcat, nu au adevăratele atribute ale religiei. Cei ce privesc la peisajele frumoase din natură ca şi când ar privi la un tablou neînsufleţit, care aleg să privească mai degrabă la frunze moarte decât să culeagă flori frumoase, care găsesc o plăcere tristă în tot ce este melancolic în limba cu care li se adresează natura, care nu văd nicio frumuseţe în văile îmbrăcate în verdele viu al ierbii şi în munţii cei înalţi îmbrăcaţi în verdeaţă, care îşi închid simţurile în faţa glasului vesel ce le vorbeşte din natură, (…) nu sunt în Hristos. (Youth’s Instructor, 24 martie 1898)

Să presupunem că schimbăm această ordine a lucrurilor. (…) Să presupunem că încercaţi să vă număraţi toate binecuvântările. V-aţi gândit atât de puţin la ele şi ele s-au revărsat atât de neîntrerupt, încât, atunci când vin nenorociri, vă supăraţi şi credeţi că Dumnezeu este nedrept. Nu vă vine în minte cât de nerecunoscători aţi fost pentru toate binecuvântările lui Dumnezeu. Nu le-aţi meritat, dar pentru că ele s-au revărsat asupra voastră zi de zi, an de an, le-aţi considerat lucruri de la sine înţelese, având convingerea că este dreptul vostru să primiţi orice avantaj, fără să oferiţi ceva în schimb. (…) Binecuvântările lui Dumnezeu sunt mai multe decât perii capului nostru, mai multe decât nisipul mării. Meditaţi la iubirea şi grija Sa pentru noi şi lăsaţi-le să vă inspire cu o iubire pe care încercările nu o pot întrerupe şi pe care nenorocirile nu o pot stinge! (Review and Herald, 23 decembrie 1884)

Dacă am putea vedea numeroasele pericole de care suntem zilnic feriţi de îngerii cei sfinţi, atunci, în loc să ne plângem de încercările şi nenorocirile noastre, am vorbi încontinuu despre bunătatea lui Dumnezeu. (Review and Herald, 19 noiembrie 1908)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit