Şi după cum toți mor în Adam, tot așa toți vor învia în Hristos. (1 Corinteni 15:22)
Urmărește versiunea video aici.
„Vrăjmășie voi pune… între sămânța ta și sămânța ei. Aceasta îți va zdrobi capul, și tu îi vei zdrobi călcâiul.”
Aceasta a fost prima predică a Evangheliei ce a fost adresată vreodată păcătoșilor; această făgăduință era steaua speranței ce a strălucit în întunericul viitorului trist al neamului omenesc. Adam a primit cu bucurie bine-venita asigurare a eliberării și și-a învățat cu seriozitate copiii în ce privește calea Domnului. Făgăduința era prezentată în strânsă legătură cu altarul pentru jertfe. Altarul și făgăduința stăteau alături, una aruncând raze clare de lumină asupra celeilalte, arătând că dreptatea unui Dumnezeu ofensat putea fi îndeplinită numai prin moartea preaiubitului Său Fiu. (…)
Abel ascultase aceste lecții prețioase și, în dreptul lui, acestea au fost precum sămânța semănată într-un pământ bun. Şi Cain le ascultase. El a avut aceleași privilegii ca și fratele său, însă nu le-a valorificat. S-a aventurat să meargă împotriva cerințelor lui Dumnezeu, iar teribila urmare este prezentată înaintea noastră. Cain nu a fost victima unui scop arbitrar; nu era vorba că unul ar fi fost ales de Dumnezeu, iar celălalt, respins. Întreaga chestiune implica a face sau a nu face ceea ce a spus Dumnezeu.
În cazul lui Cain și Abel, avem tipul a două clase de oameni care vor exista în lume până la încheierea timpului; și acest tip merită studiat îndeaproape. Există o diferență marcantă între caracterele acestor doi frați, și aceeași diferență se vede în familia omenească de astăzi. Cain îi reprezintă pe cei ce împlinesc principiile și fac lucrările lui Satana, închinându-se lui Dumnezeu într-un fel ales de ei înșiși. Ca și conducătorul pe care-l urmează, ei ascultă doar parțial de Dumnezeu, nevoind să se supună cu totul lui Dumnezeu. (…)
Clasa de oameni reprezentată de Cain include de departe cel mai mare număr de oameni, căci fiecare religie falsă care a fost inventată s-a bazat pe principiul lui Cain, și anume că păcătosul se poate bizui pe propriile merite și pe neprihănirea lui proprie pentru mântuire.
Religia lui Hristos este pentru acei oameni care sunt dornici s-o accepte cu toate dificultățile ei. Ei pot inventa o cale mai ușoară, însă aceasta nu-i va conduce în cetatea lui Dumnezeu, locașul sigur al celor sfinți. Doar cei care „împlinesc poruncile Sale” vor avea „drept la pomul vieții” și „să intre pe porți în cetate”. – The Signs of the Times, 23 decembrie 1886