Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului. În adevăr, legea Duhului de viaţă în Hristos Isus m-a izbăvit de legea păcatului şi a morţii – Romani 8:1-2
Evanghelia este strategia minunată a lui Dumnezeu de a condamna păcatul și a-i îndreptăţi pe păcătoși, eliberându-i de sub puterea lui Satana și strămutându-i în Împărăţia lui Hristos (Coloseni 1:13). Una dintre cele mai clare expuneri ale Evangheliei este dată de Pavel în Epistola sa către romani.
Martin Luther a înţeles Evanghelia studiind cartea Romani. La începutul carierei sale, el a prezentat o serie de conferințe pe baza acestei epistole. Seria a început pe 3 noiembrie 1515 și a continuat până pe 7 septembrie 1516. În septembrie 1522, traducerea sa în limba germană a Noului Testament a ieșit de sub tipar cu o „Prefaţă” a Epistolei către romani (1522, revizuită în 1546). Mai mulţi oameni, inclusiv John Wesley, au înţeles Evanghelia citind acea prefaţă.
Pentru Luther, „această epistolă este partea principală a Noului Testament și cea mai pură Evanghelie, și se merită nu doar ca fiecare creștin să o înveţe pe de rost cuvânt cu cuvânt, ci și să se îndeletnicească cu ea în fiecare zi, ca hrană zilnică pentru suflet. Nu poate fi citită prea mult și, cu cât te ocupi mai mult cu ea, cu atât devine mai preţioasă și mai gustoasă”.
Rezumând această epistolă, Luther a punctat că ţinerea exterioară a legii nu ne schimbă inimile, care vor continua să urască legea pentru că nu pot să ţină dimensiunea ei spirituală. „Doar credinţa îndreptăţește și împlinește legea; prin meritele lui Hristos, aceasta aduce Duhul, iar Duhul face inima bucuroasă și liberă, așa cum cere legea să fie.” Harul „ne face să îndrăgim legea, iar păcatul nu mai este acolo, iar legea nu mai este împotriva noastră, ci în noi.”
Cei care sunt în Hristos nu sunt doar parţial mântuiţi, ci complet mântuiţi. În concepţia lui Luther, „harul face atât de mult, încât suntem socotiţi pe deplin neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu. Deoarece harul Său nu este împărţit sau despărţit, precum sunt darurile, ci ne ia pe deplin în stăpânire.” Dar cel mai minunat aspect dintre toate este acela că, prin meritele lui „Hristos, mijlocitorul nostru”, harul salvator al lui Dumnezeu poate fi al nostru chiar aici și chiar acum! Putem să ne încheiem azi devoţionalul și să plecăm din locul de unde suntem ca făpturi noi în Hristos Isus!