Cea mai importantă luptă

Devoțional zilnic 30 martie 2020

Ghedeon le-a zis: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.” – Judecători 8:23

Nu știu cum este să fii cel mai mic dintre frați pentru că m-am născut primul din familia mea. Nu am considerat un privilegiu acest lucru, ci mai degrabă o responsabilitate. Mai mereu când trebuia să luăm decizii importante, frații mei se uitau la mine și așteptau să vadă ce voi spune, ce voi face? Luarea deciziilor este o slujbă foarte importantă și de multe ori riscantă.

În războiul cu madianiții și fiii răsăritului, Ghedeon a avut o victorie zdrobitoare. Cine s-ar fi putut gândi că o mână de oameni, mai cu seamă trei sute, puteau să câștige un război împotriva a o sută douăzeci de mii de inamici bine antrenați și obișnuiți cu războiul?
Încă din procesul selectării și conducerii celor care aveau să meargă la luptă, Ghedeon arătase multă înțelepciune. Astfel, a reușit să câștige încrederea oamenilor săi. Dintr-un nimeni, așa cum bine se vedea el la început, Dumnezeu îl transformase într-un lider. Poziția privilegiată în care se afla acum, era de o importanță vitală pentru viața spirituală întregului Israel. Următoarele decizii ale lui Ghedeon puteau să determine soarta poporului.

„În recunoștința lui pentru eliberarea de madianiți, poporul i-a propus lui Ghedeon să-l facă împărat și tronul să le rămână urmașilor lui. Propunerea aceasta era o directă nesocotire a principiului teocrației. Dumnezeu era Împăratul lui Israel, iar așezarea pe tron a unui om însemna lepădarea Cârmuitorului divin. Ghedeon a recunoscut aceasta; răspunsul lui a arătat cât de adevărate și nobile erau principiile lui. El a declarat: „Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi” (PP 555.4).

Prin aceste cuvinte, Ghedeon câștigă o luptă mai importantă decât cea cu madianiții, lupta cu sine. Neacceptarea propunerii de a fi împărat peste Israel, arată de unde venea înțelepciunea și puterea sa. Iar recunoașterea autorității lui Dumnezeu îi oferă și mai mult credit, înaintea poporului și a cerului, decât victoria împotriva cotropitorilor.

Vince Lombardi, un mare lider și unul dintre cei mai buni antrenori, a spus cândva: „Calitatea vieții unei persoane este direct proporțională cu angajarea sa pe calea desăvârșirii.”

Atunci când țintești spre desăvârșire, îi împingi pe cei din jurul tău să țintească sus de tot „la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus” (Evrei 12.2).

Eduart Tilihoi, Pastor – Conferința Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro