Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii. – Ioan 12:32
Explorarea astronautică spaţială tocmai începuse, dar în discursul său din 1961 înaintea Congresului Statelor Unite privind nevoile naţionale urgente, preşedintele american John F. Kennedy spunea: „Această naţiune ar trebui să se dedice împlinirii unui scop, înainte de trecerea acestui deceniu, de a duce un om pe Lună şi de a-l aduce în siguranţă pe Pământ.” Opt ani mai târziu, pe 20 iulie 1969, Apollo 11 a aterizat cu succes pe Lună. Fiind prima persoană care a pus piciorul pe Lună, Neil Armstrong descria această experienţă ca „un pas mic pentru om, un salt uriaş pentru omenire”.
În 24 iulie, capsula care îi ducea pe Neil Armstrong, Michael Collins şi Edwin Aldrin a aterizat în Oceanul Pacific, aducându-i în siguranţă pe pământ pe cei trei astronauţi. Aceştia au fost scoşi din ocean şi timp de 21 de zile au fost ţinuţi în carantină pe aeronava USS Hornet, ca precauţie împotriva „microbilor de pe Lună”. Preşedintele Nixon i-a salutat din spatele unui mic geam de sticlă şi a spus: „Aceasta este cea mai mare săptămână din istorie de la creaţiune până acum. Ca rezultat a ceea ce aţi făcut, Luna nu a mai fost niciodată atât de aproape.”
Astăzi, oamenii susţin că unele imagini de pe lună care au fost arătate în acea zi au fost înregistrate înainte cu un simulator de zbor. Orice ar spune teoreticienii conspiraţionişti, nu se poate nega faptul că, într-adevăr, misiunea Apollo 11 a fost o realizare ştiinţifică majoră, dar nu atât de importantă pe cât sugera preşedintele Nixon. Niciodată nu va putea fi comparată cu evenimentele din Săptămâna Patimilor, când chiar destinul rasei umane era în joc. Dacă acea capsulă a dus trei bărbaţi pe lună, crucea lui Hristos le oferă fiinţelor omeneşti intrare liberă chiar în prezenţa lui Dumnezeu în ceruri.
Misiunea Apollo 11 a generat un entuziasm general. Copil fiind în sudul Braziliei, eu ascultam cu nerăbdare ştirile radio care relatau despre eveniment. Dar nici acesta şi nici un alt eveniment din istorie nu a adus mai mulţi oameni „împreună” aşa cum a făcut crucea lui Hristos. Pavel ne spune în 2 Corinteni 5 că la cruce „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine” (v. 19). Acum Pavel face apel la tine: „În Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (v. 20). Aceasta este şansa ta! Nu mai amâna această decizie.