Ceața de iarnă

Devoțional zilnic

Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci, vom vedea faţă în faţă. Acum, cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin. – 1 Corinteni 13:12

Pe vremea când locuiam în San Joaquin Valley, din California, nu îmi plăcea deloc ceaţa răcoroasă, densă, alburie şi specifică iernii. Apoi, săptămâna trecută, am văzut la ştirile de la televizor un reportaj despre ceaţă.

REPORTERUL: Din cauza secetei a scăzut recolta de fistic cu aproape cincisprezece procente în acest ani

FERMIERUL: Da. Deoarece nu a plouat suficient şi nu a fost suficientă umezeală în aer, nu a fost aproape deloc ceaţă răcoroasă. Neapărat avem nevoie de aceste sezoane lungi cu ceaţă răcoroasă!

Nu se poate! Mă gândeam eu. Vrei să spui că acea ceaţă densă şi răcoroasă de îţi intră până în oase, pe care am urât-o atât de mulţi ani, chiar are un scop? De acum eram ochi şi urechi!

REPORTERUL: Dar cu ce ajută această ceaţă rece cultura de fistic?

FERMIERUL: Fără acele zile lungi cu ceaţă, nu avem suficiente „ore de călire”, cum le numim noi, pentru a „adormi” copacii, astfel încât copacii mascul „să se trezească” în armonie cu copacii femelă pentru polenizare. Ceaţa de iarnă asigură o primăvară productivă şi un sezon de creştere vara.

Atunci mi-am amintit de alte sezoane cu ceată — si de creştere — din viată. Momente de nesiguranţă, când nu putem vedea dincolo de ceaţa acelei zile… nu vedem ziua de mâine. Nu ne place deloc necunoscutul care ne încetineşte si ne înceţoşează ochii, încât nu mai putem vedea drumul — şi nici măcar unde suntem!

Ştiţi ceva? Sunt foarte bucuroasă că Dumnezeu are ochi care pot vedea prin ceaţă în acele momente ostile din viaţa noastră, când El ştie că noi nu putem vedea! Pavel scrie: ,Acum vedem ca într-o oglindă, în chip întunecos, dar atunci vom vedea faţă în faţă. Acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin” (1 Corinteni 13:12).

Când suntem ispitiţi să ne descurajăm din cauză că tot ce putem vedea şi simţi în jurul nostru este o ceaţă de nepătruns, rece până la oase, poate ne-ar ajuta să ne amintim că Dumnezeu, în propria noastră „livadă”, poate vedea dincolo de ceaţă pomii de fistic. Chiar în aceste „ore de călire”, El ne pregăteşte pentru următorul sezon de producţie şi creştere.


Carolyn Rathbun Sutton

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit