Căci tu ești un popor sfânt pentru Domnul, Dumnezeul tău; Domnul, Dumnezeul tău, te-a ales ca să fii un popor al Lui dintre toate popoarele de pe fața pământului. (Deuteronomul 7:6)
Aceste cuvinte au fost rostite de Domnul Hristos atunci când era învăluit în stâlpul de nor și au fost date lui Moise pentru poporul ales al lui Dumnezeu. Domnul nu a lăsat lumea fără mărturie. El are poporul Său ales, poporul Său credincios. Ei nu fac din această lume căminul lor, ci se află aici pentru a da mărturie despre Dumnezeu și, atâta timp cât mai este har, o mărturie vie va fi adusă de acești mesageri credincioși. (…)
Prin securea puternică a adevărului, Dumnezeu a separat un popor din cariera acestei lumi și i-a adus în atelierul Său. Aici, Meșterul lucrător îi poate ciopli cu ciocanul și dalta și îi cizelează pentru un loc în Împărăția Sa. Ei nu mai au nimic comun cu masa din care au fost luați. Ei stau ca stâlpi nobili, spre a fi folosiți pentru slava lui Dumnezeu.
Slava viitoare a fiilor și fiicelor adoptate de Dumnezeu nu poate fi întrezărită acum. Poporul lui Dumnezeu este batjocorit și disprețuit de lume. Însă ei se bucură de aprecierea unei lumi mai bune decât aceasta, o lume cerească. (…)
Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum Îl putem noi citi, constituie temelia pentru credința noastră. El este cuvântul „prorociei făcut și mai tare” și necesită credință totală din partea tuturor acelora care pretind a crede în el. El are autoritate, conținând în sine dovada că este de origine divină.
Ce suntem noi, cei care ne considerăm una cu Hristos? „Noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu.” Între adevăratul credincios și cel necredincios va fi întotdeauna același conflict care a existat între Domnul Hristos și cei ce L-au respins. Cei care sunt părtași cu Hristos în suferințele Sale vor fi părtași cu El și la slava Sa. Însă aceia care evită crucea aici Îl leapădă pe Acela care i-a răscumpărat cu un preț infinit, iar în ziua judecății și ei vor fi lepădați. Mulți, foarte mulți Îl reprezintă greșit și Îl tăgăduiesc pe Domnul Hristos prin standardul lor scăzut de creștinism. Cei care cred cu adevărat în Hristos își vor dovedi credința printr-o viață ordonată și o vorbire evlavioasă. Angajându-se să lucreze în rândurile lui Hristos, ei vor arăta că au fost adoptați în familia cerească. Despre toți aceștia, Dumnezeu spune: „Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să îmbărbătez inimile zdrobite.” – Signs of the Times, 2 iunie 1898