Cei credincioși de pe pământ vor fi salvați

Devoțional zilnice 18 decembrie 2018

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă. (Matei 24:31)

În puterea Lui, a Aceluia care a pornit biruitor şi ca să biruiască, omul cel slab şi mărginit poate câştiga biruinţa. (Manuscript 151,1899)

Leul din luda, aşa de necruţător cu cei ce resping harul Său, va fi Mielul lui Dumnezeu pentru cei ascultători şi credincioşi. Stâlpul de foc, ce răspândea teroare şi mânie pentru călcătorii Legii lui Dumnezeu, este un simbol al luminii, al milei şi al eliberării pentru aceia care au păzit poruncile Sale. Braţul cel puternic care îi loveşte pe răzvrătiţi îi va elibera pe cei credincioşi. Oricine este credincios va fi mântuit. „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbiţa răsunătoare şi vor aduna pe aleşii Lui din cele patru vânturi, de la o margine a cerurilor până la cealaltă.”

În comparaţie cu milioanele lumii, poporul lui Dumnezeu va fi, aşa cum a fost întotdeauna, o turmă mică; dar, dacă cei credincioşi stau pentru adevăr, aşa cum este el descoperit în Cuvântul Său, Dumnezeu va fi refugiul lor. Ei stau sub scutul larg al Celui Atotputernic. Dumnezeu este totdeauna o majoritate. Când sunetul ultimei trâmbiţe va pătrunde în închisorile morţilor, cei neprihăniţi vor ieşi din morminte în triumf, exclamând: „O, moarte, unde îţi este boldul? O, mormânt, unde îţi este biruinţa?”; stând apoi cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos, cu îngerii şi cu cei credincioşi din toate veacurile, copiii lui Dumnezeu vor forma o mare majoritate. (…)

În viziune sfântă, profetul a văzut triumful final al bisericii rămăşiţei lui Dumnezeu. El scrie: „Şi am văzut o mare de sticlă amestecată cu foc şi pe marea de sticlă, cu alăutele lui Dumnezeu în mână, stăteau biruitorii… Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului. Şi ziceau: «Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, împărate al neamurilor!»” (Apo-calipsa 15:2,3). (Faptele apostolilor, p. 589-590)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro