Cei patru leproși

Devoțional zilnice 11 iulie 2018

Apoi şi-au zis unul altuia: „Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta până la lumina zilei de mâine, vom fi pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.” (2 Împărați 7:9)

Răsfoiesc pagini de istorie biblică. Mă bucur împreună cu eroii fiecărui eveniment. Pentru astăzi, vă invit să retrăiți împreună cu mine un episod din viața profetului Elisei și a poporului din vremea sa, care alunecase adânc în neascultare față de Dumnezeu. Drept urmare, oștile asiriene sub conducerea regelui Hazael asediază Samaria. „Grozăviile unei foamete prelungite îl conduc pe regele lui Israel la măsuri disperate, când Elisei prezice eliberarea a doua zi” (Profeți și regi, ed. 2006, p. 180). În timpul nopții, asirienii, înspăimântați de „vuietul unei mari oștiri” (v. 6), au fugit până când au trecut Iordanul, lăsând tabăra așa cum era.

Chinuiți la extrem din cauza foamei, patru leproși pătrund în acea noapte în tabăra sirienilor și mănâncă până se îndestulează, iau argint, aur și haine, pe care le ascund. Dar conștiința nu le dă pace. „Apoi, şi-au zis unul altuia: «Nu facem bine! […]. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului»” (v. 9). S-au întors grabnic în cetate, au chemat pe străjerii de la poartă și le-au spus aceste vești pline de bucurie, care astfel au ajuns la urechile împăratului. „Prada a fost uriașă; atât de bogate au fost rezervele, încât, în ziua aceea” (Ibidem, p. 181), tot poporul a fost în-destulat de parcă s-ar fi deschis ferestre din cer. Dumnezeu a fost înălțat încă o dată înaintea păgânilor.

Ce lecții prețioase avem de învățat din acest eveniment istoric! Nu facem bine dacă avem Apa și Pâinea vieții și nu le facem parte și altora! Nu facem bine dacă știm drumul spre Casă și nu ajutăm și pe alții să meargă pe el! Nu facem bine dacă Îl cunoaștem pe marele Medic și nu-i aducem la El pe cei din familia noastră sau din afara ei, ca să fie vindecați!

Așadar, asemenea acestor patru leproși, să grăbim pasul spre casa împăratului, a dregătorilor, a vecinilor și să le spunem: Ferestrele cerului sunt încă deschise și comorile harului vă pot îmbogăți și vindeca sufletul. Veniți grabnic la Mântuitorul! Mâine poate fi prea târziu!

Magdalena Toma, Arad

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro