Cel mai important lucru

Devoțional zilnic

Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu. Matei 6:33

Procesul de creştere a unui copil pare să fie ceva foarte uşor, însă păcatul l-a cam pervertit. Oricât de complicată s-ar dovedi realitatea, haideţi să nu pierdem din vedere faptul că Dumnezeu ne-a creat pentru a atinge un scop. Atunci când devenim părinţi, scopul nostru este, în mare parte, acela de a le arăta copiilor dragostea incredibil de mare pe care le-o poartă Dumnezeu. Chemarea noastră de a-L reprezenta pe Dumnezeu în faţa copiilor noştri nu este ceva ce putem trata cu superficialitate. Înainte ca presiunea creşterii unui copil să te copleşească, opreşte-te! Niciunul dintre noi nu este perfect.

Eram tânără când am avut primul copil şi am făcut foarte multe greşeli. Chiar când crezi că ai învăţat ceva, apare alt copil şi realizezi că fiecare dintre ei este diferit și că ceea ce a funcţionat cu unul nu e neapărat să i se potrivească şi celuilalt.

Ce faci atunci? Pune-ţi copilul în mâinile lui Dumnezeu de la bun început, chiar dinainte ca perioada de sarcină să înceapă, chiar dinainte să se nască. Înţelege că, dacă vrei ca Domnul să te ajute să-ţi creşti copilul pentru împărăţia Lui, trebuie ca mai întâi să cunoşti tu, personal, drumul spre acel loc. Dacă vrei să îl reprezinţi pe Dumnezeu în faţa copilului tău, asigură-te că ai o relaţie cu El!

Acesta este felul în care mi-am început călătoria. Mi-am rezervat intenţionat timp pentru Isus şi pentru a-mi dezvolta viaţa de creştin. Când s-a născut, fiica noastră era atât de drăgălaşă! Nu ştiu cum e la tine, dar mie primii născuţi întotdeauna mi s-au părut puţin cam înspăimântători. Am făcut greşeli? Bineînţeles. Dar Dumnezeu a fost mereu aproape. Am învăţat să-I prezint totul în rugăciune, iar când lucrurile nu mergeau bine, El era întotdeauna acolo pentru a susţine, încuraja şi schimba nu-prea-bun-ul în ceva mai bun.

În oricare situaţie te-ai găsi în procesul de creştere a copiilor, ţine minte, prima ta îndatorire ca părinte este să îl cauţi pe El! Făcând acest lucru, noi devenim ca El fi ajungem în stare să transmitem caracterul Său generaţiei următoare. Niciodată nu este prea târziu să ne întoarcem spre El şi să construim acea relaţie care ne va duce, pe noi şi pe copiii noştri, spre eternitate!

Tată, ajută-ne azi să semănăm mai mult cu Tine, să trăim şi să Te reprezentăm copiilor pe care Tu ni i-ai oferit, în aşa fel încât să fie pregătiţi pentru împărăţia viitoare!


Z. Kathy Cameron

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit