Celălalt tâlhar – făgăduință nesperată

Devoțional zilnic

Şi a zis lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta!” Luca 23:42

Celălalt tâlhar s-a dovedit a fi opusul aripii incorigibile a oamenilor răi. El a mărturisit o credinţă care o depăşea chiar şi pe cea a ucenicilor. Petru, care promisese că Ii va sta alături Mântuitorului până la moarte, era departe acum, dar acest tâlhar îi era tovarăş de suferinţă. Practic, acest tâlhar devenise ucenic de ultimă instanţă. El s-a dovedit a fi un tâlhar corigibil şi a sfârşit prin a deveni un răufăcător iertat, reabilitat şi mântuit. Adesea teologii fac referire la cazul lui pentru a ilustra diversele aspecte ale experienţei mântuirii.

Episodul de pe cruce din viaţa acestui tâlhar nu era un instantaneu total diferit de viaţa sa întreagă. El nădăjduise toată viaţa că va reuşi să se despartă de prietenii săi răufăcători şi care îl îndemnau la rele. El auzise despre Hristos şi era convins de misiunea şi autenticitatea lucrării Sale în lume. Spera că într-o zi se va da şi el de partea Lui. Dar bunele sale intenţii nu s-au transformat niciodată până atunci în decizii efective. Dorinţele şi aspiraţiile sale nu l-au împiedicat să alunece tot mai jos pe calea răului.

Clipele pe care le mai avea de trăit erau ultima sa şansă. Acum sau niciodată, el mai putea face pasul decisiv. Reacţia spontană faţă de răutatea extremă manifestată de partea cealaltă a crucii a fost primul său pas concret pe calea salvării. El s-a detaşat şi s-a delimitat de categoria celor care respingeau mântuirea şi pe Mântuitorul. Apoi a venit momentul marii alegeri. Adresându-se cu „Doamne” el a ales cine să-i fie stăpân şi domn, iar alegerea sa a fost recompensată pe loc de cea mai frumoasă făgăduinţă.

Succesul la un pas de tine:

Nu lăsa până în ultima clipă marea alegere. Asigură-te că lucrurile sunt pe mâini bune mai din timp. Poţi avea chiar acum făgăduinţa!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit