Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn, dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. (Matei 25:3-4)
În vremea lui Isus, fetele care o însoțeau pe mireasă în ziua nunții aveau un rol special în programul de nuntă. Era o mare onoare să fii ceea ce noi azi am numi „domnișoară de onoare”. În multe sate palestiniene, masa nunții avea loc seara, după o zi de jocuri și voie bună. Domnișoarele de onoare o părăseau pe mireasă seara și așteptau mirele pentru a-l însoți la casa alesei lui, iar apoi cu toții se îndreptau către casa mirelui. Tocmai aceste domnișoare aveau privilegiul să lumineze drumul pentru mire și pentru întregul alai și ele trebuiau să facă pregătiri și să aibă suficient untdelemn pentru candelele lor. Se întâmpla des ca mirele să întârzie și venirea lui era anunțată repetat până acesta sosea.
În parabola celor zece fecioare, Isus descrie situația bisericii Sale la sfârșitul istoriei pământului și se folosește de rolul domnișoarelor de onoare de la nunțile vremii. Cele două grupe de așteptători au foarte multe în comun: (1) toate fecioarele sunt în așteptarea mirelui, (2) sunt asemănate cu fecioarele pentru că au credința curată, (3) toate au candele, Cuvântul lui Dumnezeu (Psalmii 119:105).
Ceea ce face diferența între fecioare și le clasează pe unele ca fiind înțelepte, iar pe celelalte, nechibzuite este uleiul. „Cei reprezentați prin fecioarele nechibzuite nu sunt ipocriți. Ei au considerație pentru adevăr, l-au apărat și l-au susținut. Unii ca aceștia se simt atrași către cei care cred adevărul, dar nu s-au supus cu totul lucrării Duhului Sfânt… Ei nu știu cum să se încreadă în El, cum să privească la El și să trăiască.” (Parabolele Domnului Hristos, cap. „În întâmpinarea mirelui”, ed. electronică)
Fecioarele înțelepte luminează alaiul de nuntă până la destinație. Să nu uităm că avem o datorie sfântă, un mandat pe care Regele universului l-a așezat în mâinile noastre. Suntem chemați a fi lumini în familie, în cercul de prieteni, la serviciu, între colegii de școală și oriunde ne aflăm. Iar pentru a lumina spre destinație într-o vreme de întuneric spiritual și de primejdii ademenitoare la tot pasul, avem nevoie de un ajutor sigur: „În darul cel mare și nemăsurat al Duhului Sfânt, se cuprind toate resursele cerului. Nu din cauza vreunei restricții din partea lui Dumnezeu se face ca bogățiile harului Său nu se revarsă peste oamenii acestui pământ. Dacă toți ar fi dispuși să primească, atunci, toți ar fi plini de Duhul Sfânt.” (Ibidem)
Este privilegiul nostru astăzi să căutăm prezența Duhului Sfânt în rugăciune.
Ovidiu Dascălu, pastor, Conferinţa Oltenia