Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde. (Romani 15:4)
Avem o singură perioadă de probă în care să ne formăm caracterul, iar destinul nostru depinde de caracterul pe care ni-l formăm. Cei care, prin harul lui Hristos, și-au format pe pământ caractere care poartă amprenta cerului vor ajunge la maturitate prin influența plină de har a Duhului Sfânt în vederea dobândirii răsplătirii veșnice. Ei devin părtași de natură divină, scăpând de întinarea care este în lume prin pofte. Este o conștientizare a faptului că ne-am format caractere după modelul celui al Domnului Hristos și acest lucru atrage după sine înălțarea de cântări de laudă și recunoștință pentru Dumnezeu și pentru Miel. Cei care apreciază bunătatea, îndurarea și iubirea Domnului Hristos și care, privind la El, sunt schimbați după chipul Său vor primi viața veșnică. Însușirile caracterului lor sunt asemenea celor ale lui Hristos și ei nu pot pierde odihna care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. (…)
Dacă vrem să vedem cerul, trebuie să avem cerul aici jos. Trebuie să avem și un cer în care să mergem. Trebuie să avem cerul în familiile noastre și, prin Hristos, să ne apropiem continuu de Dumnezeu. Domnul Hristos este marele centru de atracție, iar copilul lui Dumnezeu, ascuns în Hristos, se întâlnește cu Dumnezeu și se pierde în ființa divină. Rugăciunea este viața sufletului; ea înseamnă să ne hrănim cu Hristos; înseamnă să ne întoarcem cu totul fețele spre Soarele Neprihănirii. Şi, în timp ce noi ne întoarcem fața către El, și El Își întoarce fața către noi. (…)
Prin rugăciuni simple, fierbinți, înălțate cu căință, dorința după cer crește mult. Niciun alt mijloc al harului nu poate fi folosit pentru ca sănătatea sufletului să poată fi păstrată. Rugăciunea aduce sufletul în legătură imediată cu izvorul vieții și întărește nervii și mușchii spirituali ai experienței noastre religioase, căci noi trăim prin credință și Îl vedem pe Acela care este nevăzut. (…)
Cuvântul lui Dumnezeu este un grânar spiritual din care sufletul poate primi hrana care îi întreține viața. Cercetând cu atenție Cuvântul lui Dumnezeu, vom descoperi învățături, precepte, făgăduințe, sfaturi, îndemnuri și cuvinte de încurajare care vor satisface toate nevoile oricărei minţi omeneşti. Din acesta, omul își poate lua tot ce are nevoie pentru a fi destoinic pentru orice lucrare bună, căci „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” – Signs of the Times, 31 iulie 1893