Alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. – Filipeni 3:14
Sesiunea Conferinţei Generale din 2015, din San Antonio, a fost una din cele mai mari adunări ale bisericii noastre. Miile de membri din toată lumea, adunaţi într-un singur loc, ofereau o privelişte cerească. Totuşi, uneori, mulţimea aceea de oameni era copleşitoare. Aveai foarte puţin spaţiu personal şi doar puţin control asupra propriilor mişcări, de parcă eram doar o piesă dintr-un întreg în continuă mişcare, purtaţi dintr-un loc în altul. Pentru mulţi dintre cei adunaţi acolo, întâlnirile au început în Austin, unde Diviziunea America de Nord a Bisericii Adventiste a organizat Convenţia pastorală CALLED, care a adunat mii de persoane.
Într-o după-amiază, într-o mare de oameni în mişcare, eu îl căutam pe soţul meu, Nord. Înainte căutaserăm împreună în marele centru de întâlniri locul de întâlnire pe grupe de vârstă pentru nepoţii noştri. Încercarea mea de a-l găsi pe Nord mi se părea la fel de grea ca a găsi acul în carul cu fân. Mulţimea agitată era mare şi gălăgioasă, peste tot în jur oamenii se întâlneau şi se salutau gălăgios. Ecoul gălăgiei infernale dubla volumul. Apoi, în mijlocul acestei mulţimi gălăgioase, mi-am auzit numele strigat de un glas blând. De îndată am recunoscut vocea familiară a lui Nord, care mă striga. Pentru o secundă m-am întrebat dacă doar îmi imaginasem sau chiar îl auzisem pe Nord în toată agitaţia aceea.
Totuşi, m-am oprit şi m-am întors în direcţia din care mi-am auzit numele. Nu îl puteam vedea, dar eram sigură că el mă strigase şi ştiam încotro să privesc. Apoi l-am văzut, cam la cincizeci de metri în spatele meu, venind înspre mine. Tovarăşul lui de plimbare, Alvin, a rămas uimit. A exclamat în repetate rânduri că faptul că am recunoscut vocea lui Nord lui i se părea imposibil. Cum se poate, întreba el, să îi aud glasul, la un ton şi un volum normal, din acea mulţime de oameni? Am răspuns direct, fără să stau prea mult pe gânduri: „Îi cunosc glasul! M-am obişnuit cu el şi l-aş recunoaşte oriunde.” Apoi ne-am oprit cu toţii şi dintr-odată ne-am dat seama de semnificaţia spirituală a acelui eveniment şi a explicaţiei mele. Eşti şi tu obişnuit cu glasul lui Dumnezeu? Isus a spus: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine” (loan 10:27). Dumnezeu are o chemare unică pentru fiecare dintre noi. I-ai auzit chemarea în toată agitaţia vieţii? Care este chemarea Lui pentru tine? Vei merge astăzi în direcţia glasului Său?
Ella Louise Smith Simmons