Ilie s-a apropiat de el și și-a aruncat mantaua pe el. (1 Împărați 19:19)
Urmărește versiunea video aici.
Ar fi bine să medităm la cazul lui Elisei atunci când a fost ales pentru lucrarea Sa. Profetul Ilie era pe punctul de a-și încheia lucrarea pe pământ. Un altul urma să fie chemat pentru a duce mai departe lucrarea pentru acea vreme.
În timpul călătoriei sale, Ilie a fost călăuzit spre nord. Cât de diferită era scena pe care o avea acum în fața sa de felul în care se prezentase țara cu puțin timp înainte! Atunci câmpurile nu erau lucrate; pământul era pârjolit, căci nu căzuse nici rouă, nici ploaie timp de trei ani. Acum, totul părea că prinde viață, parcă pentru a răscumpăra timpul de foamete și lipsuri. Ploile abundente făcuseră mai mult pentru pământ decât pentru inimile oamenilor; câmpiile erau mai bine pregătite pentru lucrare decât inimile apostatului Israel.
Oriunde privea Ilie, pământul pe care îl vedea era deținut de un singur om – un bărbat care nu își plecase genunchiul înaintea lui Baal, a cărui inimă rămăsese cu totul în slujba lui Dumnezeu. Chiar în timpul captivității fuseseră suflete care nu au apostat și această familie făcea parte dintre cele șapte mii care nu-și plecaseră genunchiul înaintea lui Baal. Stăpânul acelor pământuri era Şafat. Printre lucrători era activitate din plin. În timp ce turmele se bucurau de pășunile verzi, mâinile harnice ale slujitorilor săi semănau sămânța în vederea secerișului.
Atenția lui Ilie i-a fost atrasă către Elisei, fiul lui Şafat, care, împreună cu niște slujitori, ara cu douăsprezece perechi de boi… Elisei își primise educația departe de cetate și de risipa de la curte. A fost învățat să trăiască în simplitate și să asculte de părinți și de Dumnezeu. (…)
Elisei își ducea viața în așteptare, cu mulțumire, făcându-și lucrarea cu credincioșie. Zi de zi, prin ascultare practică și prin harul divin în care se încredea, el învăța să fie corect și să aibă un scop bine definit. Făcând tot ce putea în lucrul împreună cu tatăl său în gospodăria lor, el Îl slujea pe Dumnezeu. El învăța cum să conlucreze cu Dumnezeu. – Youth’s Instructor, 14 aprilie 1898
Când profetul l-a văzut pe Elisei împreună cu slujitorii săi arând cu douăsprezece perechi de boi, el s-a dus pe câmp și, în timp ce trecea pe lângă el, și-a desfăcut mantaua și a aruncat-o pe umerii lui Elisei. Apoi a trecut mai departe ca și când lucrul respectiv fusese încheiat. Însă el știa că Elisei înțelesese semnificația acelui act și l-a părăsit, fără să spună un cuvânt, lăsându-l să decidă dacă va accepta sau va respinge chemarea. – Youth’s Instructor, 21 aprilie 1898