În regiunea Xinjiang, autorităţile chineze au separat de familiile lor aproape 500.000 de copii musulmani, în încercarea de a crește o generaţie ruptă de rădăcinile ei, de credinţa religioasă și de limba proprie, care să fie loială Partidului Comunist.
Abdurahman Tohti a plecat din Xinjiang în 2013, emigrând în Turcia, unde s-a ocupat de vânzarea mașinilor second-hand. În cursul unei vizite în China, soţia și copiii săi au dispărut, iar Tohti a auzit mai târziu că soţia lui a fost închisă, la fel ca mulţi alţi uighuri musulmani plecaţi în străinătate și arestaţi în momentul revenirii în ţară. Părinţii lui au fost de asemenea arestaţi, dar bărbatul nu a aflat nimic despre copiii lui, până în momentul în care și-a văzut fiul (de numai 4 ani) într-un videoclip postat pe reţelele de socializare. Copilul părea a fi într-o școală cu internat și vorbea în chineză, limbă pe care n-o cunoștea înainte.
„Lucrul de care mă tem cel mai mult este că guvernul chinez îl va învăţa să își urască părinţii și cultura uighurilor”, a declarat Tohti.
În timp ce aproximativ un milion de uighuri și kazahi au fost internaţi în lagăre de detenţie în ultimii 3 ani, aproape jumătate de milion de copii au fost plasaţi în școli cu internat, iar regimul comunist și-a propus să deschidă o școală sau două de acest gen în fiecare din cele 800 de orașe din regiunea Xinjiang, cu o populaţie majoritar uighură, până la finalul anului viitor.
Partidul susţine că aceste școli sunt un mijloc de combatere a sărăciei și de favorizare a educaţiei copiilor ai căror părinţi lucrează sau locuiesc la distanţă de școli sau nu pot avea grijă de ei. Măsura face parte însă din strategia de îndoctrinare a copiilor și de desprindere de influenţa familiilor, elevii fiind adesea forţaţi să se înscrie în aceste școli, după ce autorităţile le arestează părinţii, îi trimit la lucru departe de casă sau preiau abuziv tutela copiilor lăsaţi în grija rudelor.
Potrivit documentelor oficiale, aproximativ 497.800 de elevi (adică aproape 40% din populaţia de vârstă școlară din Xinjiang) învaţă în aceste școli, care sunt bine păzite, nepermiţând în niciun fel accesul străinilor, motiv pentru care puţinele informaţii despre ce se întâmplă aici sunt culese din interviurile cu părinţi uighuri care trăiesc în exil, din documente publicate online, relatări ale presei de stat și bloguri ale profesorilor din aceste școli.
„În loc de a saluta diversitatea culturală a uighurilor, China a catalogat-o drept tumoră malignă”, spune Kamaltürk Yalqun, fiul cunoscutului critic literar Yalqun Rozi, care a lucrat la un set de manuale despre literatura etnicilor uighuri folosit peste un deceniu în școli, fiind condamnat la 15 de ani de detenţie în cele din urmă, la fel ca mulţi dintre cei care au ajutat la scrierea vechilor manuale.
Când vacanţa în familie nu mai e posibilă
Regimul comunist a prevăzut reacţia negativă pe care o vor avea elevii din Xinjiang care se întorc acasă în timpul vacanţei și care descoperă că părinţii, rudele și vecinii lor au dispărut. În consecinţă, oficialii locali au primit o directivă clasificată, al cărei conţinut a fost făcut public după ce a avut loc cea mai mare scurgere de documente ale regimului chinez din ultimele decenii. Directiva include un ghid care-i învaţă pe oficiali cum să răspundă temerilor și întrebărilor elevilor.
Tinerii sunt informaţi că rudele lor se află „într-o școală de pregătire înfiinţată de guvern”, studiile fiind gratuite, la fel ca masa și cazarea și că nu e nevoie să se îngrijoreze pentru ei. De asemenea, ghidul conţine răspunsuri precise și ferme la întrebările neliniștite ale elevilor, care să-i informeze că, deși rudele lor nu au comis nicio infracţiune, sunt infectate de „virusul” radicalismului islamic și au nevoie de o perioadă de carantină și de supraveghere, revenirea la viaţa liberă fiind posibilă doar după vindecare. În final, tinerii sunt informaţi că modul în care ei înșiși reacţionează poate scurta sau extinde perioada de „instruire” a familiei lor și primesc asigurări că măsura a fost luată pentru binele acesteia.
Pentru a avea siguranţa că noua generaţie de funcţionari publici și de profesori uighuri va fi complet loială Partidului Comunist, acesta trimite cei mai promiţători tineri uighuri la universităţile din China și urmărește modul în care aceștia se raportează la măsurile luate de regim, inclusiv la cele de represiune a membrilor propriei etnii.
„Studenţii care se întorc din alte părţi ale Chinei au legături sociale în întreaga ţară. În momentul în care emit opinii incorecte cu privire la WeChat, Weibo și alte platforme de socializare, impactul este răspândit și dificil de eradicat”, precizează documentul, care evidenţiază că există „posibilitate serioasă” ca tinerii să devină agitaţi odată ce se confruntă cu dispariţia membrilor familiilor lor.