Cinci pâini și doi pești

Devoțional zilnice 19 octombrie 2018

Este aici un băieţel, care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la atâţia? (Ioan 6:9)

Fusese o zi interesantă. Mântuitorul era urmat de o mare mulţime de oameni care ascultau învăţăturile Sale, care erau vindecaţi de bolile lor. Printre ei se aflau şi copii încântaţi de ceea ce vedeau şi auzeau. În mulţimea de copii se afla şi protagonistul întâmplării de astăzi.

Acest copil a plecat de acasă cu dorinţa de a-L asculta pe Învăţătorul. Mama, grijulie, a pus în trăistuţa lui ceva de mâncare: cinci pâini şi doi peşti. Pâinile acestea erau mai degrabă nişte turtiţe folosite de oamenii săraci, care, împreună cu peştii, ar fi trebuit să asigure acestui copil hrana pentru o zi.

Încet, ziua se îndrepta spre final, iar ascultătorii învăţăturilor Mântuitorului erau flămânzi. Domnul Isus le spune ucenicilor să rezolve problema foamei. Însă ei nu au altă soluţie decât să lase pe fiecare să se descurce cum poate. Andrei, în timpul zilei, discutase cu copiii şi a aflat că în mulţime este un băieţel care are ceva de mâncare, însă cantitatea era insignifiantă. Cu toate acestea, vine la Mântuitorul şi îl prezintă pe copil.

Mântuitorul le cere oamenilor să se aşeze pentru a fi ordine, apoi ia acea cantitate mică de hrană, Îi mulţumeşte Tatălui pentru ea şi o dă ucenicilor să o împartă oamenilor flămânzi. După ce au mâncat şi s-au săturat, au strâns douăsprezece coşuri pline cu firimituri. Cantitatea de firimituri era mult mai mare decât cantitatea iniţială, iar toată acea mare mulţime fusese săturată.

Dragii mei, poate şi voi vă uitaţi în trăistuţa sau în viaţa voastră şi spuneţi, asemenea lui Andrei, ce sunt acestea la atâţia? Puneţi puţinul vostru în mâna lui Dumnezeu, şi veţi vedea minuni.

„Puţinul care este folosit înţelepţeşte şi cu economie în slujba Domnului cerului va creşte chiar prin faptul că este împărtăşit cu alţii. În mâna lui Hristos, cantitatea cea mică de hrană nu a scăzut până când mulţimea înfometată nu a fost săturată.” (Hristos, Lumina lumii, p. 371)

Willy Cristian Cotruţă, pastor, Conferinţa Moldova

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro