Devoțional zilnic

Cinci pietre șlefuite din pârâu

Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului. (1 Samuel 17:40)

Ascultă ediția audio aici.

Printre războinicii lui Israel se aflau oameni care mânuiau praștia cu mare îndemânare. Unii dintre ei, ambidextri, erau în stare să ochească un fir de păr și să îl nimerească (Judecătorii 20:16). Biblia spune că David a ales cu grijă cinci pietre pentru confruntarea cu uriașul. Alegerea pietrelor era foarte importantă pentru prăștiași, care alegeau pietrele cele mai dure, mai șlefuite și mai aerodinamice posibil și, bineînțeles, cu greutatea potrivită. Dacă erau aruncate de la distanța propice, nici prea de departe și nici prea de aproape, puteau fi mortale, în funcție de partea corpului care fusese lovită. Ce reprezintă cele cinci pietre pe care le-a pus David în tolba sa? Ele sunt simboluri ale altor arme, cele spirituale, pe care trebuie să le folosim în lupta împotriva răului:

1. Piatra credinței. David s-a adresat filisteanului astfel: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii lui Israel, pe care ai ocărât-o.” (1 Samuel 17:45)

2. Piatra dragostei pentru poporul lui Dumnezeu. Când a auzit cuvintele lui Goliat, care arunca insulte asupra armatei israelite, David a strigat indignat: „Cine este filisteanul acesta, acest netăiat împrejur, ca să ocărască oştirea Dumnezeului celui Viu?” (1 Samuel 17:26)

3. Piatra curajului și a valorii personale. Condus în fața regelui laș Saul, David l-a asigurat fără să îi tremure genunchii: „Nimeni să nu-şi piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se bată cu el.” (1 Samuel 17:32)

4. Piatra prevederii și a prudenței. Nici credința și nici curajul lui David nu au fost necugetate. A avut ca muniție cinci pietre, pentru situația în care ar fi ratat câteva lovituri. A evitat cu prudență lupta corp la corp și, când a văzut că Goliat și-a înlăturat coiful de pe cap, a țintit cel mai vulnerabil punct al uriașului, fruntea, și a tras exact la țintă.

5. Piatra îndemânării și a experienței. David învinsese urși și lei exact cu aceeași praștie. Datorită faptului că era un țintaș excelent, a reușit să lovească fruntea uriașului cu prima piatră pe care a aruncat-o.

Da, dragostea, curajul, prudența și abilitățile sunt pietrele credinței. Și de fiecare dată când le vom folosi pentru a ne lupta cu uriașii din timpul nostru, vom fi martori ai faptului că există în ceruri un Dumnezeu.