Cincizecimea

Devoțional de seară

În Ziua Cincizecimii, erau toți împreună în acelaşi loc. Şi toți s-au umplut de Duh Sfânt. (Faptele apostolilor 2:1,4)

Urmărește ediția video aici.

În dispensațiunea iudaică, influența Duhului lui Dumnezeu fusese vizibilă în mod marcant, însă nu pe deplin. Timp de veacuri fuseseră înălțate rugăciuni pentru împlinirea făgăduinței lui Dumnezeu de revărsare a Duhului Său, și niciuna dintre aceste cereri fierbinți nu a fost uitată.

Domnul Hristos a hotărât ca, după ce avea să Se înalțe de pe acest pământ, să acorde un dar acelora care crezuseră în El, dar și acelora care urmau să creadă în El. Ce dar le putea acorda care să fie suficient de bogat pentru a semnala și onora înălțarea Sa la tronul ceresc în calitate de mijlocitor? Acesta trebuia să fie demn de măreția și regalitatea Sa. El a hotărât să dăruiască reprezentanților Săi darul celei de-a treia Persoane a Dumnezeirii. Acest dar nu putea fi întrecut.

Duhul așteptase răstignirea, învierea și înălțarea lui Hristos. Timp de zece zile, ucenicii înălțaseră cereri pentru revărsarea Duhului, iar în ceruri Domnul Hristos adăugase mijlocirea Sa. (…)

Duhul Sfânt a fost dat așa cum promisese Domnul Hristos și acesta a venit ca vâjâitul unui vânt puternic asupra celor adunați, umplând toată casa. A venit în deplinătatea Sa, cu putere, ca și când timp de veacuri ar fi fost reținut.

În Ziua Cincizecimii, martorii lui Hristos au proclamat adevărul, spunându-le oamenilor vestea minunată a mântuirii prin Hristos. Şi, ca o sabie de foc cu două tăișuri, adevărul a aprins convingerea în inimile oamenilor. Oamenii începeau să se supună lui Hristos. Veștile bune erau duse până la cele mai îndepărtate margini ale lumii locuite. Spre biserică se îndreptau convertiți din toate direcțiile. Altarul crucii care sfințește darul a fost reconstruit. Credincioșii erau convertiți din nou. Păcătoșii se uneau cu creștinii în căutarea mărgăritarului de mare preț. Profeția s-a împlinit: cel slab „va fi ca David”, iar David, „ca îngerul Domnului”. Fiecare creștin vedea în fratele său asemănarea divină în ce privește bunăvoința și iubirea. Un singur interes predomina. Un singur obiectiv era deasupra tuturor celorlalte. Toate inimile băteau în armonie. Singura aspirație a credincioșilor era aceea de a vedea cine putea descoperi cel mai bine asemănarea cu Hristos în caracter, cine putea face cel mai mult pentru lărgirea Împărăției Sale… Spiritul lui Hristos a însuflețit întreaga adunare, căci ei găsiseră mărgăritarul de mare preț. – Signs of the Times, 1 decembrie 1898

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit