Claudia Procula

Devoțional zilnice

De aceea nu fiți nepricepuți, ci înțelegeți care este voia lui Dumnezeu. (Efeseni 5:17)

În această dimineaţă, vorbim despre un personaj mai puţin cunoscut, soţia lui Pilat, identificată de istoria creştină sub numele de Claudia Procula. Scriptura o aminteşte cu ocazia judecării Domnului Isus de către Pilat. Ne aflăm în momentul reîntoarcerii acuzatului în sala de judecată a lui Pilat (după ce Pilat evitase sentinţa, trimiţând condamnatul la Irod, deşi îl declarase nevinovat). La reîntoarcerea acuzatorilor, Pilat dă dovadă de nehotărâre, iar poporul sesizează momentul: cere să le fie eliberat un prizonier, momentul critic al alegerii între Isus sau Baraba. Chiar în momentul acela, Pilat primeşte din partea soţiei sale o scrisoare de avertizare care ar fi trebuit să îl facă să ia decizia de a nu-L condamna pe Isus: „Să n-ai nimic de-a face cu neprihănitul acesta…”

Acesta era un mesaj din partea lui Dumnezeu, primit printr-un vis de Claudia Procula. În vis, Claudiei Procula i s-a descoperit istoria lui Isus cel acuzat, culminând cu revenirea Sa în slavă. Se hotărăşte să-i scrie un mesaj direct lui Pilat, prin care să îl sfătuiască să nu facă greşeala condamnării. Scrisoarea soseşte la Pilat în timp ce acesta ezita cu privire la ce avea de făcut şi această ezitare l-a condus spre condamnarea lui Isus. Astfel, scrisoarea Claudiei Procula rămâne fără efect vizibil în decizia lui Pilat.

Claudia Procula dă dovadă de un curaj extraordinar: îi întrerupe activitatea marelui guvernator Pilat cu un mesaj venit din partea lui Dumnezeu, mesaj ce trebuia să îl ferească pe Pilat de a face o nedreptate. Claudia Procula şi-a spus cuvântul împotriva nedreptăţii, chiar dacă aceasta s-a făcut până la urmă.

Astăzi e o nouă zi. Să cerem de la Domnul curajul de a vorbi apărând dreptatea. Să fim gata să transmitem un mesaj clar din partea lui Dumnezeu, chiar dacă există riscul de a trăi experienţa unor suferinţe, cuvintele noastre rămânând neauzite. Tăcerea în asemenea circumstanţe ar putea transmite mesajul încurajării comportamentului nedrept. De aceea, Dumnezeu ne cheamă azi să avem curaj: curajul de a transmite mesajul lui Dumnezeu, curajul de a ne spune opinia creştină, curajul de a ieşi în faţă.

Laurențiu Matei, pastor, Conferinţa Muntenia

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit