Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. Fapte 23:24
Autoritatea administrativă a Romei se pare că era mult mai eficientă pentru cauza Evangheliei decât erau chiar cei cărora Dumnezeu le încredinţase misiunea de a le duce neamurilor vestea bună. În timp ce patruzeci de iudei se juraseră să-l omoare pe Pavel, Claudiu Lisias, comandantul garnizoanei romane din Ierusalim, a mobilizat doi centurioni, două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi alte două sute de lăncieri care să-l escorteze în siguranţă pe Pavel la Cezareea, capitala provinciei şi reşedinţa guvernatorului Felix. Şi pe deasupra, comandantul a luat măsuri pentru confortul lui Pavel pe tot parcursul acestei călătorii. El a poruncit să fie aduse suficiente animale de călărie pentru ca Pavel să meargă teafăr şi sănătos până la destinaţie.
Este surprinzătoare nu numai imparţialitatea justiţiei romane în acest caz, ci şi respectul pentru cetăţenii imperiului, chiar şi atunci când se aflau în stare de arest. Sigur că vom asista la corupţie şi abuzuri din partea oamenilor din acest sistem de guvernare, dar în comparaţie cu starea de lucruri din sânul poporului ales, avantajul este de departe în favoarea imperiului.
Este dureroasă constatarea cu privire la lipsa de respect faţă de fiinţa umană, arătată de cei chemaţi să exemplifice esenţa Legii divine, care este dragostea, în comparaţie cu romanii, consideraţi neamuri în afara Legii şi care trebuiau aduşi la cunoştinţa de Dumnezeu. Claudiu Lisias dovedeşte mai multă grijă faţă de Pavel decât Anania, marele preot de la Ierusalim, care a cerut să-l lovească peste faţă, fără motiv.
Succesul la un pas de tine:
Chiar şi cei greşiţi şi vinovaţi sunt oameni şi au anumite drepturi. Respectarea lor nu înseamnă slăbiciune şi decădere, ci dimpotrivă, demnitate şi dragoste. Fă aşa şi vei avea viaţă veşnică!