Claudiu Lisias – protecție și confort

Devoțional zilnic

Le-a poruncit să aducă şi dobitoace pentru Pavel, ca să-l pună călare şi să-l ducă sănătos şi teafăr la dregătorul Felix. Fapte 23:24

Autoritatea administrativă a Romei se pare că era mult mai eficientă pentru cauza Evangheliei decât erau chiar cei cărora Dumnezeu le încredinţase misiunea de a le duce neamurilor vestea bună. În timp ce patruzeci de iudei se juraseră să-l omoare pe Pavel, Claudiu Lisias, comandantul garnizoanei romane din Ierusalim, a mobilizat doi centurioni, două sute de soldaţi, şaptezeci de călăreţi şi alte două sute de lăncieri care să-l escorteze în siguranţă pe Pavel la Cezareea, capitala provinciei şi reşedinţa guvernatorului Felix. Şi pe deasupra, comandantul a luat măsuri pentru confortul lui Pavel pe tot parcursul acestei călătorii. El a poruncit să fie aduse suficiente animale de călărie pentru ca Pavel să meargă teafăr şi sănătos până la destinaţie.

Este surprinzătoare nu numai imparţialitatea justiţiei romane în acest caz, ci şi respectul pentru cetăţenii imperiului, chiar şi atunci când se aflau în stare de arest. Sigur că vom asista la corupţie şi abuzuri din partea oamenilor din acest sistem de guvernare, dar în comparaţie cu starea de lucruri din sânul poporului ales, avantajul este de departe în favoarea imperiului.

Este dureroasă constatarea cu privire la lipsa de respect faţă de fiinţa umană, arătată de cei chemaţi să exemplifice esenţa Legii divine, care este dragostea, în comparaţie cu romanii, consideraţi neamuri în afara Legii şi care trebuiau aduşi la cunoştinţa de Dumnezeu. Claudiu Lisias dovedeşte mai multă grijă faţă de Pavel decât Anania, marele preot de la Ierusalim, care a cerut să-l lovească peste faţă, fără motiv.

Succesul la un pas de tine:

Chiar şi cei greşiţi şi vinovaţi sunt oameni şi au anumite drepturi. Respectarea lor nu înseamnă slăbiciune şi decădere, ci dimpotrivă, demnitate şi dragoste. Fă aşa şi vei avea viaţă veşnică!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit