Colegiul Madison

Devoțional zilnice 18 august 2018

Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta. Să le întipăreşti în mintea copiilor tăi şi să vorbeşti de ele când vei fi acasă, când vei pleca în călătorie, când te vei culca şi când te vei scula. – Deutronomul 6:6-7

Educaţia creştină înseamnă a face ucenici care să poarte mai departe modelul lui Hristos de slujire mântuitoare pentru omenire. Acest model ar trebui să caracterizeze fiecare profesor adventist şi fiecare instituţie de educaţie adventistă. Doar câteva instituţii de educaţie şi-au format ideea în mod eficient de „slujire” jertfitoare de sine, aşa cum a făcut-o Nashville Agricultural and Normal School (redenumită în 1937 ca Madison College), din Madison, Tennessee.

Ellen White a avut o povară specială pentru lucrarea din sudul Statelor Unite. Astfel că, în 1904, E. A. Sutherland şi Percy T. Magan şi-au dat demisia din funcţiile lor la Emmanuel Missionary College (Universitatea Andrews de astăzi) şi s-au mutat la Nashville. Urmând sfatul lui Ellen White, ei au cumpărat o fermă de 160 de hectare pentru a face acolo o instituţie educaţională care se întreţinea singură. În Review and Herald din 18 august 1904, ea făcea apel: „Acum, când aceşti fraţi vor merge în Sud să facă lucrare de pionierat într-un câmp dificil, noi cerem poporului nostru să îşi facă lucrarea cât se poate de eficient, susţinându-i în înfiinţarea noii şcoli lângă Nashville.”

Întreg sistemul educaţional de la Madison se baza pe sacrificiu de sine, pe o economie strictă şi durabilă şi pe un plan de studiu major şi autoguvernare, cu studierea Bibliei ca trăsătură de bază. Ca o comunitate familială mare, profesorii şi studenţii lucrau împreună şi studiau împreună. Pentru Sutherland, „şcoala noastră nu trebuie doar să îi pregătească pe studenţi pentru viaţă, ci trebuie să le permită să experimenteze viaţa”. Studenţii trebuiau să plece de la Madison College şi să înceapă să perpetueze modelul acestei şcoli. Instruirea primită acolo a fost atât de eficientă şi inspiratoare, încât absolvenţii şcolii Madison au înfiinţat aproximativ 40 de alte şcoli cu autofinanţare în comunităţile sărace din sudul Statelor Unite.

Timpurile s-au schimbat, şi astăzi mulţi dintre noi sunt mai interesaţi de drepturile şi privilegiile lor decât de a sacrifica pentru cauza lui Dumnezeu. Slujirea altruistă este un principiu creştin universal. Ce diferenţă am putea face reîntorcându-ne la spiritul de simplitate şi slujire care a caracterizat anii de aur ai Colegiului Madison!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro