Colegiul Oberlin

Devoțional zilnice 2 septembrie 2018

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. – Proverbele 22:6

Educaţia creştină ar trebui să ofere cunoştinţă, dezvoltarea capacităţii de gândire şi să perpetueze valorile spirituale şi morale. Pe 2 septembrie 1833 a fost fondat Institutul Oberlin, ca un colegiu independent care se întreţinea singur, cu scopul de a educa studenţii „minuţios şi de a instrui trupul, mintea şi inima pentru slujirea lui Dumnezeu”. De exemplu, la începutul anilor 1840, studenţii primeau instruire practică, urmau o alimentaţie vegetariană, nu consumau ceai, cafea şi condimente puternice, aveau un stil modest de îmbrăcăminte, fără haine strâmte şi multe podoabe, foloseau Biblia ca manual de învăţare şi era interzisă citirea de romane.

Nu există nicio legătură directă între Colegiul Oberlin şi sistemul de educaţie adventist de ziua a şaptea. Dar urmând sfaturile inspirate ale lui Ellen White, multe şcoli internat au preluat multe din aceste reforme în educaţie şi sănătate. Unul dintre primii educatori adventişti, Edward A. Sutherland, chiar a făcut reclamă Colegiului Oberlin ca fiind un model pentru educaţia creştină. Totuşi, dacă multe instituţii educaţionale adventiste încă se ghidează după acele principii, Colegiul Oberlin a renunţat la ele cu multe decenii în urmă. Aici apare o întrebare crucială: De ce instituţiile educaţionale au fost călăuzite la început de principii biblice solide, pentru ca mai apoi să piardă aceste principii şi să fie absorbite de cultura din jur?

În cartea lui, The Dying of the Light (1998), James T. Burtchaell demonstrează cum colegiile şi universităţile şi-au pierdut identitatea religioasă originală. El susţine că, mai întâi, religia devine o chestiune individuală şi nu neapărat cultura generală a instituţiei şi, mai apoi, elementul cognitiv este înlocuit de un accent nou, mai pietist. Cu alte cuvinte, accentul de la început pus pe doctrină a fost înlocuit de o formă mai subiectivă a religiei, deschizând astfel uşa înspre secularism şi aculturalizare. Ellen White avertiza: „Dacă în școala noastră domnește o influenţă lumească, atunci vindeţi-o celor lumeşti şi lăsaţi-i pe ei să aibă întregul control.” (Mărturii pentru biserică, vol. 5, p. 25).

Consolidând sistemul nostru de educaţie adventist, noi modelăm viitorul bisericii. Fie ca acel sistem să rămână credincios principiilor biblice pe care a fost întemeiat la început şi care sunt singurul motiv ale existenţei sale!

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro