Colierul

Devoțional femei

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice. (1 Timotei 6:17)

Guy de Maupassant a scris o poveste intitulată Colierul, în care relatează istoria doamnei Loisel, soţia unui angajat de birou de clasă mijlocie, care visa să se îmbogăţească. Ceea ce-şi dorea ea cel mai mult erau rochii de gală şi bijuterii sclipitoare. Era deci foarte tristă de fiecare dată când soţul ei era invitat pe la vreun banchet, iar ea nu avea nimic de genul acesta să poarte.

Soţul ei i-a dat într-o ocazie toţi banii pe care i-a economisit pentru o călătorie, pentru ca ea să-şi cumpere o anumită rochie scumpă, şi totuşi nu era mulţumită pentru că nu avea frumoasele bijuterii necesare pentru a însoţi rochia. În cele din urmă, s-a hotărât să împrumute câteva mărgele de la o prietenă bogată. Ea a ales din colecţia prietenei ei colierul de diamant pe care aceasta îl purta la petreceri. Întorcându-se acasă, s-a întâmplat ceva teribil. Colierul a dispărut.

Doamna Loisel şi soţul ei l-au căutat timp de mai multe zile. În cele din urmă, au mers într-un magazin de bijuterii unde au găsit un colier care semăna exact cu bijuteria pierdută, dar preţul era cu mult peste posibilităţile lor. Au retras de la bancă toate economiile lor, iar cum tot nu era îndeajuns, au trebuit să recurgă la împrumuturi de la cămătari. Apoi, au dus colierul prietenei, care nu a observat nicio diferenţă. Dar acum Loisel trebuia să plătească o datorie exorbitantă. Aceasta i-a forţat să trăiască precum cei săraci. Mâinile doamnei Loisel au fost extrem de deteriorate din cauza frecării podelei, spălatului hainelor şi al veselei. În cele din urmă, după zece ani de lipsuri şi sărăcie, au ajuns să-şi plătească greaua datorie. Într-o zi, doamna Loisel se plimba prin parc. Anii de sărăcie au transformat-o într-o săracă doamnă bătrână. Dintr-odată, a observat-o pe prietena ei bogată şi a mers în întâmpinarea ei pentru a o saluta. Prietena ei a rămas înmărmurită la vederea ei şi a întrebat-o ce i s-a întâmplat de s-a schimbat aşa de mult. Doamna Loisel i-a povestit atunci toată istoria. Prietena ei a privit-o surprinsă şi cu milă în ochi: „Ar fi trebuit să-mi spui! Colierul era un fals, o imitaţie fără mare valoare.”

Ce poveste tristă, dar cât de educativă. Sper, tinere dragă, că nu vrei să trăieşti pentru aparenţe, pentru că rişti să ai o soartă asemănătoare cu cea a familiei Loisel.

#dragosteadebani

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit