După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. – Deuteronomul 18:9
Toţi ştiu că este mai uşor să cobori dealul decât să îl urci. Tot aşa, este mai uşor să ne compromitem valorile noastre religioase faţă de societatea în care trăim decât să le păstrăm. Din acest motiv, Moise i-a avertizat pe israeliţi înainte de a intra în Ţara Canaanului: „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora” (Deut. 18:9). Dar cum apare compromisul? În Signs of the Times din 2 iunie 1881, Ellen White spunea: „Mulţi cred că trebuie să facă unele concesii pentru a fi pe placul rudelor şi prietenilor care nu sunt creştini. Pentru că niciodată nu este uşor să pui o limită, o concesie pregăteşte calea pentru alta, până când cei care au fost cândva adevăraţi urmaşi ai lui Hristos îşi supun viaţa şi caracterul obiceiurilor lumii acesteia. Legătura cu Dumnezeu este întreruptă. Ei sunt creştini numai cu numele. Când vine ceasul încercării, speranţele lor nu au temelie. Ei s-au vândut pe ei şi copiii lor duşmanului, L-au dezonorat pe Dumnezeu şi, la descoperirea judecăţilor Sale drepte, vor culege ce au semănat. Hristos le va spune aşa cum le-a spus evreilor din vechime: «Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta?»” (citat în Solii către tineret, p. 432).
Intenţiile sunt inocent de bune – doar pentru „a fi pe placul rudelor şi prietenilor care nu sunt creştini” – şi chiar pot avea o nuanţă misionară. Ei cred că, având un stil de viaţă mai asemănător cu cel al prietenilor şi rudelor, vor ajunge mai uşor la ei cu mesajul adventist. Totuşi, nu ar trebui să uităm că „conformarea faţă de obiceiurile lumii converteşte biserica spre lume; ea niciodată nu converteşte lumea la Hristos” (Tragedia veacurilor, p. 509). Da, rezultatul este mult mai previzibil – „o concesie pregăteşte calea pentru alta” pe drumul în jos spre „obiceiurile lumii”.
Când normele religioase şi valorile morale sunt în joc, poziţia noastră ar trebui să fie la fel de clară şi de necompromisă ca cea a lui Daniel şi a tovarăşilor lui la curtea babiloniană (Dan. 1 şi 3). Tu trebuie să fii o persoană care acţionează din principiu. De aceea să nu îţi vinzi niciodată sufletul doar pentru a face pe plac rudelor şi prietenilor!