Consilierul greier

Devoțional de seară

Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaced, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. – Romani 12:2,3

Am tras grebla şi de pe ea a căzut mizerie într-o scobitură. Un greiere a sărit în sus din pământ şi apoi s-a făcut nevăzut. Oare crede că totul este doar despre elf m-am întrebat eu.

În ultimele trei ore îndreptasem terenul din grădină, am mers în sus şi în jos. Apoi în stânga şi în dreapta. Apoi l-am greblat, pregătindu-l pentru însămânţare. Viaţa acelui greiere a fost întoarsă cu susul în jos, răsucită şi acoperită. Probabil că doar ce îşi venise în fire după prima lovitură când a venit următoarea. Orice făcea, încercările continuau să vină peste el. Dacă creierul unui greier ar putea percepe problemele vieţii, probabil că ar fi simţit că cineva îi dorea răul.

Din perspectiva mea, nici măcar nu m-am gândit la acel greier până nu l-am văzut. Din întâmplare a fost în locul în care eu făceam o muncă bună şi demnă. Pregătirea terenului nu avea nimic de-a face cu greierul. Dar eu am continuat să mă gândesc la viaţa omului. Ocazional, cineva a făcut nişte remarci destul de urâte sau a făcut ceva foarte neplăcut. Uneori am fost ispitită să mă concentrez pe lipsa de respect arătată faţă de mine şi pe încercările care veneau în calea mea.

Dar greierul acela îmi tulbura din nou şi din nou gândurile. Dacă aş vedea şi eu lumea aşa cum o vede Dumnezeu, poate că atunci când m-a rănit, persoana respectivă nici măcar nu se gândea la mine. Probabil că era ocupată să îndeplinească un lucru bun şi demn. Poate că mintea îi era în cu totul alt loc. Nu este vorba despre mine, mi-am dat eu seama atunci.

Chiar dacă cineva m-a dispreţuit sau m-a jignit intenţionat, probabil că nu este vorba despre mine. Dacă este nerespectuos, aş putea spune că atitudinea aceasta este grăitoare despre persoana respectivă, despre inima acelei persoane. Buni sau răi, oamenii îşi arată caracterul prin cuvintele pe care le spun şi prin acţiunile lor.

Agitaţia nu este despre mine. Lumea este mai mare decât mine. Aşa că, mi-am spus eu în sinea mea, permite-ţi să fii transformată — înnoieşte-ţi gândurile. Nu te mai gândi la tine însăţi. Priveşte lumea prin ochii lui Dumnezeu.


Helen Heavirland

Leave a CommentSubmit