Control și libertate

Devoțional de seară 6 august 2019

Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi. – loan 8:36

În cabinetul de consiliere, adesea simt nevoia să le reamintesc oamenilor că adevăratul control vine din a oferi libertate. Dumnezeu ne-a creat în aşa fel ca să ne împotrivim eforturilor celorlalţi de a ne controla. Această capacitate de a ne împotrivi ne-a fost dată şi cu scopul de a ne împotrivi ispitei. Este interesant că noi folosim această trăsătură pentru a ne împotrivi şi a ne elibera de cei care ar vrea să facem lucrurile cum doresc ei şi să gândim la fel ca ei. Alţii ne comunică mesaje puternice de neacceptare sau dezaprobare atunci când nu gândim sau nu ne comportăm cum se aşteaptă ei. Teama de supărare, ameninţarea cu durere fizică sau emoţională sau retragerea dragostei poluează bucuria pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi.

În astfel de situaţii, când cedăm şi facem ceea ce ne îndeamnă cealaltă persoană, nu mai suntem motivaţi de dragoste, ci de teamă. Ne este teamă să pierdem o relaţie sau o legătură pe care o avem cu cealaltă persoană. Când ne simţim blocaţi sau ca într-o capcană, resentimentele încep să deterioreze acea relaţie. Acest lucru poate fi la fel de adevărat dacă noi suntem cei care încearcă să controleze.

Modelul stabilit de Dumnezeu este ca adevăratul control să vină doar atunci când există libertate de alegere. Doar atunci bucuria poate înlocui teama. Intimitatea nu poate fi impusă cu forţa sau constrânsă. Şi totuşi, toţi oamenii îşi doresc intimitate.

Cât de diferită ar fi viaţa dacă în loc să îi controlăm pe ceilalţi, le-am da celorlalţi libertatea pe care noi o preţuim atât de mult! Stresul şi frustrarea ar dispărea dacă am implementa principiile lui Dumnezeu în cele mai intime relaţii cu membrii familiei şi cu prietenii. Toată energia irosită încercând să controlăm — sau să ne împotrivim să fim controlaţi — ar putea să genereze entuziasm, ataşare şi dragoste. Imaginează-ţi o lume plină de creaţiile minunate care am fost meniţi să fim! Ce privilegiu!

Cât de diferită ar fi lumea noastră dacă pur şi simplu am exprima ce simţim, declarându-ne opinia cu calm, blândeţe şi pe un ton iubitor! Cum ar fi dacă toţi am avea privilegiul de a fi noi înşine?

Controlul generează şi mai mult control. Doar atunci când unei fiinţe îi este dată libertatea de alegere pentru a iubi şi respecta, doar atunci persoana poate răspunde cu un comportament la fel de respectuos.

Ce paradox — pentru a deţine controlul, trebuie să fim dispuşi să acordăm libertate!


Arlene West McFarland

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro