Coordonate ale prieteniei între creștini și musulmani, de Ramadan

Cea mai importantă sărbătoare a islamului, luna Ramadan, a început duminica trecută (pe 5 mai) prilej pentru analiști să aducă în atenţia publicului câteva aspecte ale comunităţii islamice care o fac valoroasă.

Luna Ramadanului este o ocazie specială în care evanghelicii (americani) pot contrazice statisticile care spun că aceștia sunt de trei ori mai predispuși decât alte confesiuni să aibă opinii nefavorabile despre musulmani, și să ofere lumii un exemplu de iubire a aproapelui, scrie americanul Kevin Singer, co-director al organizaţiei Neighborly Faith, un ONG dedicat comunicării dintre evanghelici și persoanele de alte confesiuni și religii.

Într-un editorial pe care îl adresează evanghelicilor americani Singer scrie că aceștia pot face numeroși pași ai prieteniei spre aproapele lor islamic și sugerează câteva idei de cultivare a cordialităţii și a iubirii între aparţinătorii celor două religii.

Una dintre sugestii este participarea la o cină Iftar. Iftarul este cina care are loc la ruperea zilnică a postului și este un prilej pentru credincioșii musulmani nu doar să își domolească foamea acumulată pe timpul zilei, ci și o ocazie de ospitalitate faţă de cei dragi, faţă de cei nevoiași și faţă de cei din alte culturi religioase. Moscheile organizează în acestă perioadă mese la care oricine este primit cu braţele deschise, fără a fi presat în vreun fel să adere la vreo practică religioasă islamică. Cinarea împreună cu credincioși musulmani, de Iftar, s-a dovedit a fi o experienţă transformatoare pentru multe persoane cu prejudecăţi rasiste faţă de musulmani, spune Singer.

O altă sugestie a editorialistului este ca creștinii să facă gestul cordial de a ura „Ramadan fericit” cunoscuţilor lor de religie islamică. „De ce? Pentru că ei nici nu se așteaptă la așa ceva. Ramadanul, la urma urmei, nu are statutul privilegiat al Crăciunului sau Paștelui în America. În plus, pentru mulţi musulmani, Ramadanul poate fi chiar o perioadă stresantă.” Singer se referă la multitudinea de provocări pe care le comportă abţinerea totală de la mâncare o perioadă îndelungată de timp, despre care am scris și aici.

Singer își invită cititorii să își înlocuiască prejudecăţile despre musulmani cu câteva date statistice concrete, pe care le susţine cu surse serioase. De exemplu, spune că musulmanii sunt grupul american cel mai puţin predispus la violenţă. Între comunităţile religioase, cea musulmană este cea mai expusă riscului de a deveni victima atacurilor teroriste. Pe de altă parte, contribuţia musulmanilor la bunul mers al societăţii americane se face remarcată. Doar în New York, musulmanii constituie 9% din medicii orașului, 11,3% dintre ingineri și peste 1.000 de ofiţeri din cadrul Poliţiei și Pompierilor, precum și aproape 10.000 de învăţători în școlile primare. Doar în anul 2016, organizaţia Muslim New Yorkers a donat 608 milioane de dolari pentru cauze caritabile interne și internaţionale.

Aproape 1.100 de organizaţii filantropice americane au catalizat aproape 125 milioane de dolari pentru a finanţa grupuri anti-musulmane între 2014 și 2016, promovând idei periferice despre islamici pe agendele politicilor publice, susţine un raport recent al unei organizaţii de apărare a drepturilor civile.

Potrivit raportului întocmit de Consiliul pentru Relaţii Americano-Islamice (CAIR), treul banilor poate fi urmărit dinspre fundaţii caritabile recunoscute către nu mai puţin de 39 de grupuri identificate drept anti-musulmane. În total, raportul calculează că 1,5 miliarde de dolari proveniţi din donaţii anonime au fost puse la dispoziţia acestor grupuri. Activităţile corozive ale grupurilor anti-islamice vizează, spune Zainab Arain, cercetător în cadrul CAIR „acţiuni de lobby pentru validarea de legi și politici anti-musulmane, interferarea cu și falsificarea programelor școlare și promovarea conţinutului mediatic prejudicios și părtinitor”.

Să îi apărăm de bigotism și teologie ciungă”, își invită Singer cititorii, subliniind că „nu avem absolut nicio dovadă din viaţa lui Iisus că poziţia noastră faţă de aproapele nostru de altă religie ar trebui să fie defensivă sau alienantă. Gândiţi-vă la parabola bunului samaritean. La interacţiunea lui Iisus cu centurionul roman, la întâlnirea lui Filip cu eunucul etiopian sau la Paul în Aeropagul din Atena. În toate aceste interacţiuni, «celuilalt» îi era protejată demnitatea, îi era acordat respect și, mai presus, îi era oferită speranţă.”

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro