Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil, gândeam ca un copil; când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc. – 1 Corinteni 13:11
Părinţii mei au fost pionieri într-unul din colegiile din Filipine. Una din activităţile mele preferate era să cutreier dealurile din spatele clădirii şcolii în căutare de fructe de inyam.
Într-o zi, copiii din sat au hotărât să culeagă fructe de inyam. Mi-a venit o idee, în speranţa că voi reuşi să strâng mai multe fructe! Am hotărât să iau cu noi fierăstrăul tatălui meu. Am pornit apoi înspre dealuri. M-am căţărat intr-un copac mare şi m-am aşezat pe creanga care avea cele mai multe fructe. M-am aşezat cât se poate de confortabil şi am început să tai cu fierăstrăul cu toată forţa de care dispuneam, neluând în calcul poziţia mea faţă de locul în care tăiam. Dintr-odată, am auzit sunetul crengii care se desprindea şi care, cât ai clipi, s-a rupt şi a căzut la pământ – cu fructe şi cu tot ce era pe ea. După ce mi-am revenit din inconştienţă, mi-am dat seama că eu stătusem pe creanga pe care o tăiasem şi care căzuse.
Poate îţi vine să râzi citind despre decizia naivă a acestei fetiţe. Totuşi, experienţa mea reflectă unele decizii pe care adulţii le iau în încercarea lor de a-şi atinge ţelul vieţii. Desigur, unii oameni preferă siguranţa şi nu ies din zona lor de confort. Când apar obstacole, ei preferă să renunţe la obiectivul pe care doreau să îl îndeplinească. Alţii îşi asumă riscuri, trudind din greu pentru a-şi împlini visele. Ei gândesc în perspectivă, avansează şi sunt hotărâţi să depăşească orice obstacol. Dar sunt şi momente când poate ne dăm seama că ne-am aşezat pe partea greşită a crengii din cauza unei decizii grăbite. Nefiind aproape de ceea ce ne ţine în siguranţă, cădem cu putere şi visurile noastre par să fie zdruncinate. Dar, dacă după o cădere ne ridicăm din nou şi ne repoziţionăm, pentru a fi mai aproape de copac, vom putea să ne recuperăm şi să mergem înainte.
Isus este tăria şi siguranţa noastră. Mâna Sa, la fel ca trunchiul copacului de inyam, este puternică şi neclintită. Psalmistul scrie următoarele:
Domnul întăreşte paşii omului
când îi place calea lui;
dacă se întâmplă să cadă, nu este doborât de tot,
căci Domnul îl apucă de mână. (Psalmii 37:23,24)
Astăzi să ne prindem strâns şi sigur de mâna lui Isus.
Evelyn Porteza Tabingo