Copilul meu de ispăşire

Devoțional zilnic

Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Psalmii 139:13,14

Îmi mângâi abdomenul rotunjit şi rostesc o rugăciune pentru copilul pe care îl simt mişcându-se în mine. Aceasta este a doua mea şansă.

Dar prima mea şansă în calitate de femeie credincioasă.

Mi se pare că vremea demult trecută a celor 16 ani ai mei este foarte departe. Eram atât de tânără, atât de singură, atât de speriată! Nu citisem niciodată Psalmul 139. Nu Îl cunoscusem pe Acela care m-a modelat din ţărână şi m-a numit „minunată”. Singurul lucru pe care îl ştiam cu siguranţă era că nu puteam să cresc un copil singură. Cât de mult îmi doream ca bebeluşul meu să ajungă într-o casă iubitoare!

Dumnezeu era departe în acel punct din viaţa mea, dar acum cunosc un Dumnezeu care este devotat chiar şi celor cu puţină credinţă. Nu a renunţat niciodată la mine. Nu m-a abandonat niciodată. M-a binecuvântat cu un soţ iubitor dincolo de cele mai îndrăzneţe aşteptări. Un soţ care îl iubeşte şi îl serveşte pe Dumnezeu şi care doreşte doar ce este mai bun pentru mine.

Toate cuvintele lui Dumnezeu despre sacralitatea vieţii şi despre trupul meu ca templu sfânt le port ca pe nişte valori personale care mă ţin ancorată în credinţă.

Ştiu că sunt preţioasă şi onorată în faţa lui Dumnezeu şi la fel şi copilul meu. Ştiu că am fost cumpărată cu un preţ şi că trupul acesta nu este al meu. Este templul Duhului Sfânt.

Ştiu că Dumnezeu ne aşază în familii. Nu este nimic accidental. Totul este rânduit de Dumnezeu. Ţin acest gând aproape de inimă, cultivându-l în timp ce mă rog pentru familia adoptivă a primului meu copil.

Şi acest bebeluş care se mişcă în pântecul meu este copilul meu de ispăşire. Sunt beneficiara iubirii răscumpărătoare.

Doamne, dă-mi dragoste altruistă pentru copilul meu şi înţelegere asupra marii Tale iubiri cu care M-ai iubit!


Jude Urbanski

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit