Diminuarea recentă a raţiilor alimentare în Coreea de Nord face vital ajutorul umanitar, doar că acesta se desfășoară în condiţii dificile, din pricina sancţiunilor internaţionale, declară Lars Düerkop, director de ţară al organizaţiei Welthungerhilfe, în Coreea de Nord.

După ce a obţinut recolte de porumb, orez și cartofi foarte slabe în ultimii ani, Coreea de Nord a solicitat Organizaţiei Naţiunilor Unite „să răspundă urgent la rezolvarea situaţiei alimentare”. În documentul trimis la ONU cu o săptămână înainte de summitul de la Hanoi, Vietnam, se precizează că ţara a obţinut în 2018 cu 500.000 de tone mai puţine alimente faţă de 2017, estimarea fiind că în 2019 deficitul de alimente va ajunge la 1,4 milioane de tone. De asemenea, memoriul spune că guvernul a planificat, ca răspuns la acest deficit, să reducă din ianuarie raţia de alimente la 300 de grame pe zi.

De altfel, în Coreea de Nord, lipsa de alimente e o situaţie foarte familiară cetăţenilor de rând, cel puţin așa povestesc cei mai mulţi nord-coreeni care au reușit să evadeze din acest stat-lagăr. Fuga din ţară e pedepsită atât de aspru, încât e nevoie de un motiv foarte puternic pentru a recurge la acest gest disperat. În cazul familiei sale (și nu numai), foamea a fost factorul decisiv al deciziei de a dezerta, povestește Eunsun Kim, ilustrând variantele extreme între care trebuie să aleagă un nord-coreean: a rămâne înseamnă a muri lent și agonizant de foame, a pleca înseamnă a te expune la și mai multă suferinţă, dar ar putea fi și o ultimă șansă la viaţa fără foame perpetuuă.

Practic, criza de alimente atinge uneori cote atât de înfricoșătoare, încât – spune o altă nord-coreeancă ce a fugit din ţara ei – aproape toate familiile pe care le cunoștea în copilărie aveau măcar un membru decedat din cauza înfometării.

Lars Düerkop afirmă că raţiile de hrană se ridică în prezent de la punctele publice de distribuţie, iar copiii, femeile și bătrânii nu au fost încă afectaţi de scăderea drastică a acestora. În timp ce cota ideală de alimente este calculată de oficiali la 576 de grame de persoană pe zi, în așteptarea noii recolte raţiile funcţionarilor de stat și ale muncitorilor au fost reduse la 300 de grame de persoană.

În cuprinsul memoriului trimis la ONU, explicaţia pentru această criză de alimente este o combinaţie între vremea nefavorabilă (temperaturi ridicate, secetă și taifunuri) și sancţiunile impuse ţării.

Documentul a încercat să atribuie criza gravă de alimente sancţiunilor internaţionale, în speranţa ridicării lor la negocierile de la summitul de la Hanoi, lucru care nu s-a întâmplat, liderul nord-coreean pretinzând ca denuclearizarea să înceapă ulterior ridicării tuturor sancţiunilor.

Într-adevăr, ca urmare a sancţiunilor, ţara nu are voie să importe sau să primească în cadrul ajutorului umanitar mașini industriale, combustibili, fertilizatori și nici chiar sere, din cauza metalului din care sunt confecţionaţi pilonii, explică Düerkop.

Cauzele foametei care bântuie ţara trebuie căutate însă mai aproape de Phenian, în modul în care e gestionată ţara și în priorităţile liderului nord-coreean.

În 2012, Yoon Sang-Hyun, membru al comisiilor de Externe și Unificare din Parlamentul sud-coreean, afirma că Kim Jong-il cheltuie anual sume mai mari de 100.000 de euro doar pentru îngrijirea animalelor sale de casă. În același timp, grandioasele parade militare înghit milioane de dolari, fiind totuși „ieftine” comparativ cu sumele uriașe cheltuite în dezvoltarea programului nuclear.

Tot în milioane se numără și victimele foametei în perioadele de apogeu ale crizei alimentare – dezastrele naturale și gestionarea defectuoasă a economiei au dus la izbucnirea foametei din 1994, care a durat 4 ani și a făcut 3 milioane de victime.

Lipsa de alimente îi afectează pe cei mai vulnerabili dintre locuitorii ţării: 60.000 de copii ar putea fi afectaţi de foamete în Coreea de Nord, estima UNICEF la începutul anului 2018.

Până acum, lipsurile în care se zbate populaţia nu au constituit un impediment în continuarea planurilor nucleare, respectiv de consolidare a puterii regimului lui Kim Jong-il. În 2016, Rodong Sinmumn, ziarul oficial al Coreei de Nord, încuraja cetăţenii să se pregătească de noi dificultăţi economice, precizând că, pentru atingerea obiectivelor revoluţiei, sacrificiile sunt de neocolit: „Am putea fi nevoiţi să mergem pe un drum dificil, în care va trebui să mestecăm din nou rădăcini de plante.”

Un drum spre iad, ar putea spune – dacă foamea și teroarea ar slăbi suficient cât să le dea răgazul de a-și analiza starea – locuitorii unei ţări în care e normal ca oamenii să moară pe stradă și, în disperare de cauză, să recurgă chiar și la canibalism.