Credința noastră să crească permanent

Devoțional zilnice 22 noiembrie 2018

Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se cuvine, pentru că credinţa voastră merge mereu crescând. (2 Tesaloniceni 1:3)

Este absolut necesar, pentru aceia care cred adevărul, să progreseze permanent, să crească până la statura de bărbaţi şi femei în Hristos Isus. Nu este timpul pentru apostazie şi indiferenţă. Fiecare persoană trebuie să aibă o experienţă vie în lucrurile lui Dumnezeu. Înrădăcinaţi-vă bine în credinţă, astfel încât, făcând totul, să puteţi sta cu o încredere neşovăitoare în Dumnezeu în timpul ce va încerca lucrarea şi caracterul fiecărui om. Daţi curs puterilor voastre în lucrurile spirituale, până când veţi putea aprecia lucrurile adânci ale Cuvântului lui Dumnezeu şi veţi putea progresa din putere în putere.

Sunt mii aceia care pretind că au lumina adevărului, dar care nu fac niciun pas de înaintare. Ei nu au o experienţă vie, cu toate că au avut toate avantajele posibile. (…) Cuvântul lui Dumnezeu le oferă libertate spirituală şi iluminare acelora care le caută cu toată seriozitatea. Aceia care acceptă promisiunile lui Dumnezeu şi acţionează pe baza lor cu o credinţă vie vor avea lumina cerului în viaţa lor. Ei vor bea din fântâna vieţii şi îi vor duce şi pe alţii la apele care le-au răcorit propriile suflete. (…)

Roadele îndoielii nu sunt de dorit. O, priviţi în jurul vostru şi vedeţi ce dezastru a făcut cel rău! Rătăcirea, minciuna şi erezia au ţinut mare petrecere în inimile înşelate ale oamenilor. Secol după secol, vrăjmaşul şi-a repetat cu succes tot mai mare experimentele, deoarece, în ciuda tristelor istorii de viaţă ale celor care s-au dus în întuneric, aşa cum moliile zboară în foc, şi oamenii dau buzna în înşelăciuni dezastruoase, pregătite de el ca să-i prindă în cursă. (…) „Cerul şi pământul vor trece”, dar„Cuvântul Domnului rămâne în veac” şi credinţa neşovăitoare în Cuvântul Său este singura credinţă care va rezista prin toate pericolele zilelor din urmă. (Review and Herald, 10 ianuarie 1888)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro