Credința nu e limitată de timp și spațiu…

Devoțional zilnic 5 aprilie 2020

Apoi S-a sculat, ea și nurorile ei, ca să se întoarcă în țara ei din țara Moabului, căci aflase în țara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său și-i dăduse pîne. Rut 1:6

Ai pierdut vreodată ceva valoros în viață? Dar pe cineva valoros fără de care viața parcă nu mai este aceeași? Din nefericire, în lumea în care trăim ne confruntăm pe parcursul vieții cu pierderi mai mici sau mai mari, iar aceasta întotdeauna este dureros, chiar foarte dureros, atunci când ne gândim la persoane dragi.

Naomi este o femeie care a cunoscut ce înseamnă pierderea, pe toate planurile. Mai întâi, își pierde soțul, prin moarte. Apoi, urmează cei doi feciori ai ei, aflați în floarea vârstei, secerați și ei prea devreme de moartea nemiloasă. Putea să urmeze ceva mai bun, care să aducă măcar un zâmbet pe fața acestei femei, brăzdată de ridurile bătrâneții și de prea multe râuri de lacrimi? Aflată într-o țară străină, fără nici un sprijin și cu două nurori cărora nu le putea promite un viitor mai bun, ea află ceva care îi reaprinde flacăra speranței: Domnul a cercetat pe poporul Său și i-a dat pâine! Foametea din fața căreia se refugiase în Moab împreună cu toată familia ei, s-a sfârșit! Există din nou pâine în țara lui Israel. Se poate întoarce. Dar nu se întoarce singură. Rut, una dintre nurorile ei, nu renunță cu nici un chip să o urmeze. De ce oare?

Naomi a pierdut într-adevăr multe lucruri prețioase în viața ei. Dar i-a mai rămas unul, mai valoros decât toate celelalte: credința în Dumnezeul poporului ei. Deși a fost nevoită să plece într-o țară străină din cauza foametei, ea L-a luat pe Dumnezeul ei cu ea, acolo, în țara Moabului. Acest Dumnezeu a susținut-o în momentele de durere, acest Dumnezeu a făcut din ea o ființă plăcută și prin acest Dumnezeu văzut atât de clar în viața ei de fiecare zi, Rut cunoaște și primește credința adevărată!

Nu știu încotro te va îndrepta viața sau care vor fi provocările de azi. Dar te asigur că dacă Îl vei lua pe Dumnezeu cu tine, El nu te va părăsi. Chiar dacă va trebui să te „refugiezi‟ în locuri mai puțin familiare sau confortabile, nu uita care e țara ta, poporul lui Dumnezeu și că El încă își cercetează poporul pentru a-i oferi binecuvântări. Trăiește fiecare zi, oriunde, în așa fel încât atunci când te vei întoarce din propriul tău Moab, să nu te întorci singur. Sunt atâția care tânjesc după Dumnezeul tău fără ca măcar să fie conștienți de lucrul acesta, însă Îl pot descoperi în tine. Încearcă să oglindești cât mai frumos și mai clar chipul acestui Dumnezeu în sufletul tău în așa fel încât ei să fie fascinați de chipul Lui și să dorească să-L urmeze!

Florin Orodan, Pastor – Conferința Banat

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro