Credința simplă răsplătită

Devoțional zilnic

Şi toată mulțimea aceasta va ști că Domnul nu mântuiește nici prin sabie, nici prin suliță. Căci biruința este a Domnului și El vă dă în mâinile noastre. (1 Samuel 17:47)

Urmărește versiunea video aici.

Cât de însuflețitor a fost curajul și credința neînfricată a acestui simplu păstor în fața oștirilor israeliților și ale filistenilor! Vitejia răzbătea prin vocea sa, iar pe chipul său frumos se vedea bucuria biruinței.

În timp ce vocea plăcută a lui David rostea acele cuvinte pline de încredere în biruință, mânia lui Goliat s-a aprins la maximum. În furia sa, şi-a ridicat coiful care-i proteja fruntea și s-a avântat cu ură puternică să se răzbune pe dușmanul său. Fiul lui Isai se pregătea și el. Ambele oștiri priveau cu cel mai mare interes. „Îndată ce filisteanul a pornit înaintea lui David, David a alergat pe câmpul de bătaie înaintea filisteanului. Şi-a vârât mâna în traistă, a luat o piatră și a aruncat-o cu praștia; a lovit pe filistean în frunte și piatra a intrat în fruntea filisteanului, care a căzut cu fața la pământ.”

Cele două oștiri au fost cuprinse de uimire. Crezuseră că David avea să fie ucis; însă când piatra a trecut șuierând prin aer și a lovit drept în țintă, ei l-au văzut pe puternicul războinic tremurând și întinzându-și mâinile ca și când ar fi fost lovit de orbire năprasnică. Uriașul s-a legănat și s-a clătinat pe picioare și apoi a căzut cu fața la pământ. David n-a așteptat nicio clipă. Nu știa dacă mai este în viață. A alergat repede la filisteanul căzut și, cu ambele mâini, a apucat sabia cea grea a lui Goliat. Cu doar câteva momente înainte, Goliat îl amenințase pe David că-i va tăia capul și că-i va da trupul păsărilor cerului. Acum, aceasta era în mâna slujitorului lui Dumnezeu. A scos-o din teacă și a tăiat capul filisteanului, care s-a despărțit de trupul său, și din tabăra lui Israel s-au auzit chiote de bucurie.

Filistenii au fost cuprinși de teroare. Ei știau că au pierdut. În oroare și confuzie, au început să se retragă haotic. Evreii biruitori… s-au grăbit după oștirea care se retrăgea și „au pornit în urmărirea filistenilor până în vale și până la porțile Ecronului. Iar David a luat capul filisteanului și l-a dus la Ierusalim și a pus armele filisteanului în cortul său.” – Signs of the Times, 10 august 1888

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit