Crucea și Legea

Devoțional zilnice

Cine este înţelept să ia seama la aceste lucruri! Cine este priceput să le înţeleagă! Căci căile Domnului sunt drepte şi cei drepţi umblă pe ele, dar cei răzvrătiţi cad pe ele. (Osea 14:9)

Crucea le vorbeşte oştilor cerului, lumilor necăzute şi lumii căzute despre valoarea pe care le-o dă Dumnezeu oamenilor şi despre marea iubire cu care ne-a iubit El. Ea dă mărturie lumii, îngerilor şi oamenilor despre imutabilitatea Legii divine. (Review and Herald, 23 mai 1899)

Moartea lui Hristos trebuia să fie argumentul definitiv şi convingător că Legea lui Dumnezeu este tot atât de neschimbătoare ca tronul Său. (…) Faptul că propriul Său Fiu, Garantul omului, n-a fost cruţat este un argument ce va rămâne pentru totdeauna înaintea sfântului şi păcătosului, înaintea universului lui Dumnezeu, ca mărturie că El nu-l va scuza pe călcătorul Legii Sale. Orice abatere de la Legea lui Dumnezeu, oricât de neînsemnată, este notată în raport, iar sabia dreptăţii, când va fi scoasă împotriva păcătosul nepocăit, va face lucrarea care a fost făcută în dreptul Suferindului divin. (CBAZŞ, vol. 3, p. 1166)

Prin neprihănirea atribuită a lui Hristos, păcătosul poate simţi că este iertat şi poate şti că Legea nu-l mai condamnă, pentru că el este în armonie cu toate preceptele ei. Este privilegiul lui să se socotească nevinovat atunci când citeşte şi meditează la pedeapsa ce va cădea asupra celui necredincios şi păcătos. Prin credinţă, el se prinde de neprihănirea lui Hristos. (…) Recunoscând că este păcătos, călcător al Legii sfinte a lui Dumnezeu, el priveşte la ascultarea desăvârşită a lui Hristos, la moartea Sa pe Golgota pentru păcatele lumii şi are asigurarea că este îndreptăţit prin credinţa în meritele şi jertfa Sa. El înţelege că Legea a fost respectată de Fiul lui Dumnezeu în locul lui şi că pedeapsa pentru călcarea ei nu poate cădea asupra păcătosului care crede. Ascultarea activă a lui Hristos îl îmbracă pe păcătosul pocăit cu neprihănirea care răspunde cerinţelor Legii. (Youth’s Instructor, 29 noiembrie 1894)

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit