Cu gândurile la pas

Devoțional zilnice 3 februarie 2018

A fost vreodată o dezordine atât de mare la tine în cameră, încât atunci când ți s-a spus să faci curat, ți-a venit să ieși la o plimbare?
Din când în când și eu simt nevoia să fac o plimbare pe jos. Nu contează anotimpul, nici măcar starea vremii. Au fost ocazii în care am ieșit la plimbare când afară ploua cu găleata (vara), sau când afară ningea cu fulgi atât de mari că în 30 de minute totul era acoperit cu un strat frumos și alb de zăpadă.

De ce fac aceste plimbări? Sigur mișcarea este sănătoasă, însă cel mai mult fac aceste plimbări pentru clipe atât de prețioase în care pot fi doar cu gândurile mele. Și constat că simt nevoia de plimbare mai ales atunci când mintea mea este inundată de fel de fel de griji si probleme. Când parcă aglomerația de gânduri e așa de mare încât știu că trebuie să fac ordine, dar nu știu cum.

În momentele acelea în care merg pe jos, încep să iau rând pe rând toate gândurile mele, și le discut cu Dumnezeu. Vorbesc despre ele, încerc să mă gândesc la un pasaj din Biblie care vorbește despre o situație asemănătoare cu a mea, pun o mulțime de întrebări, și în final încep să le aranjez în ordinea priorităților.

Poate zici că așezarea aceasta este dificilă. Poate fi, însă apostolul Pavel ne spune în Filipeni 4:8 despre lucrurile care merită frământarea gândurilor noastre, despre priorități.

“În cele din urmă, fraților, tot ce este adevărat, tot ce este nobil, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este plăcut, tot ce este vrednic de admirat, dacă este vreo faptă măreață, dacă este ceva vrednic de laudă, la acestea gândiți‑vă!” Filipeni 4:8 (NTR)

Azi te încurajez și pe tine să te plimbi cu Dumnezeu. Găsește momentul protrivit. Poate fi în drum spre biserică, sau imediat după masa de prânz. Poate fi chiar și în clipele dinaintea apusului de soare. Știu că la vârsta aceasta ai o mulțime de întrebări, de gânduri. Spune-I Lui Dumnezeu frământările tale. Roagă-L să te ajute să faci ordine în mintea ta.

Și nu uita să îi mulțumești pentru totate lucrurile frumoase primte din partea Lui și astăzi.

Benjamin Stan, Director Exploratori, Uniunea de Conferinte din România

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro