Cultivă inima! – partea 1

Devoțional zilnic 1 septembrie 2019

Căutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi, şi ca astfel, Domnul Dumnezeul oştirilor să fie cu voi, cum spuneţi voi! Urâţi răul şi iubiţi binele, faceţi să domnească dreptatea la poarta cetăţii; şi poate că Domnul Dumnezeul oştirilor va avea milă de rămăşiţele lui losif. – Amos 5:14,15

Grădina mea de legume este un loc special pentru mine. Aici interacţionez cu Dumnezeul Creator în meditaţie profundă. Anul trecut am plantat ceva nou, care m-a învăţat o lecţie importantă de caracter.

Grădina a fost creată pentru a satisface o varietate de dorinţe culinare. Era o grădină salsa cu indispensabilul coriandru, tomatillo, ardei iute mexican şi roşii. Într-o altă parcelă creşteau vinete japoneze, bame, ardei iute Scotch Bonnet şi alune Georgia; şi mai era şi o zonă medicinală a grădinii mele, în care busuiocul, pătrunjelul, menta, melisa, lavanda, cimbrul englezesc, rozmarinul, salvia şi echinaceea aduceau o briză parfumată şi vindecătoare oazei mele din spatele casei. Totul era plantat în grădiniţa de trei metri jumătate pe trei metri jumătate.

Totuşi, această poveste nu este despre niciuna din aceste plante, ci despre cartoful dulce. Am studiat spaţiul şi cerinţele de fertilizare pentru fiecare plantă, dar cartoful dulce necesita totuşi mai multă grijă din cauza soiului de care doream să mă bucur. Trebuiau să fie varianta dulce a perfecţiunii întruchipate. Voiam cartofi dulci cu o formă perfectă. Dar grădina mea nu a fost cultivată pentru a creşte cartofi dulci cu o formă perfectă.

După ce a fost construită casa, am cerut să am o secţiune sub fereastra grădinii de la bucătărie, care să fie delimitată cu cărări pavate şi să aibă un sistem de irigaţie. Grădina arăta din toate punctele de vedere perfectă pentru a fi plantată. Dar pentru a creşte cartofi dulci a trebuit să îndepărtez pietrele acoperite de pământ şi pietricelele, chiar şi resturile de la construcţie care erau îngropate 15 centimetri sub pământul frumos şi neted. Cultivarea cartofilor dulci era mai mult decât adăugarea de îngrăşământ şi apă — solul trebuia să fie afânat şi liber de impedimente pentru a creşte tuberculi de cartofi.

Te-ai gândit vreodată la piedicile care ar putea să-ţi compromită creşterea spirituală?


Prudence LaBeach Pollard

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro