Cum a fost transformată biserica mea prin rugăciune specifică

de Travis Walker

La biserica pe care o păstoresc în Daytona Beach, Florida, SUA, am participat la inițiativa ”100 de zile de rugăciune”, alături de alte biserici din întreaga lume. Gândul meu inițial în martie 2020, când a fost anunțată inițiativa a fost că era ca răspuns la pandemia COVID-19 care cuprindea rapid lumea. Abia după ce l-am intervievat pe Ted Wilson, președintele Conferinței Generale a bisericii adventiste de ziua a șaptea, pe podcast-ul meu, am aflat că acest eveniment de rugăciune mondial fusese planificat cu luni de zile înainte de COVID-19. Dumnezeu a inspirat acest timp dedicat rugăciunii fără ca planificatorii săi să știe de ce!

Nu pot vorbi pentru restul bisericii, dar prin aceste 100 de zile de rugăciune, am asistat la cea mai lungă redeșteptare susținută a întregii mele slujiri. Acest lucru s-a întâmplat în special când am început să studiez viețile de rugăciune ale lui George Muller și Hudson Taylor, predicând și predând despre ei. Am găsit cheia redeșteptării în rodnicia slujirii lor, întrucât aceasta i-a conectat direct la credința lor în disponibilitatea lui Dumnezeu de a răspunde cererilor lor specifice de rugăciune.

Când am comparat modul în care s-au rugat ei cu propriile mele rugăciuni, mi-am dat seama repede că rugăciunile mele erau mult prea vagi și generale pentru a ști vreodată cu siguranță când, sau dacă Dumnezeu le-a răspuns. Am ajuns să înțeleg că pierdeam potențialul unei credințe mult mai vibrante și al unei umblări cu Dumnezeu, pentru că într-adevăr nu credeam că Îi pasă de detaliile și lucrurile specifice ale vieții mele. Doamne, îndură-Te! Cât m-am înșelat!

Pe măsură ce am acceptat această nouă provocare și am început să îmi notez rugăciunile specifice, am văzut repede puterea specificității în rugăciune. În decursul unei singure zile, am avut primul meu mare răspuns la rugăciune și de acolo am fost în clocot.

Această realizare a venit la momentul în care tocmai trecusem de ziua 50, din cele 100 de zile de rugăciune și i-am propus bisericii mele să folosim ultimele 40 de zile ale celor 100 de zile de rugăciune cu o oră zilnică de rugăciune pe Zoom, la ora 20:30.

Așa că, în Sabatul dinaintea ultimelor 40 de zile, am făcut un apel în predica mea, invitând pe membri să se alăture acestui grup de rugăciune, în care ne vom ruga în mod specific lui Dumnezeu în fiecare seară. Spre uimirea mea totală, am avut douăzeci de oameni care au apărut pe Zoom în prima seară (în mod normal, avem aproximativ cinci până la șapte persoane care vin la întâlnirea de rugăciune). Această prezență a continuat în fiecare seară timp de 40 de zile.

Nu pot începe să enumăr toate cererile de rugăciune puternice și specifice la care a răspuns Dumnezeu în acea perioadă, dar vă voi spune că nu am asistat niciodată la așa ceva în cei 15 ani de slujire pastorală. Oameni au fost vindecați; unii și-au pierdut serviciul, doar pentru a obține altul în câteva zile; copiii care părăsiseră de multă vreme credința au fost însuflețiți înapoi la un interes reînnoit pentru lucrurile spirituale; oamenii au luat decizii pentru botez; liderii au acceptat noi roluri; și influența slujirii online a bisericii noastre a explodat.

La încheierea celor 40 de zile, nimeni nu a vrut să se termine. Această experiență colectivă în rugăciunea de mijlocire specifică a atins mai ales inima unei membre, mai mult decât a tuturor și am încurajat-o să scrie experiența ei. Iată o parte din ceea ce a scris ea:

„În urmă cu aproape 40 de zile, am participat la înființarea unui grup virtual de rugăciune pentru a ne ruga împreună, ca parte a celor 100 de zile de rugăciune. Nu am făcut niciodată parte dintr-un astfel de grup. Nici nu pot să vă spun de ce am participat în prima zi. Fiul meu cel mic este bolnav, având o boală autoimună, așa că am început cu aceasta ca cerere de rugăciune. Ceea ce s-a întâmplat în următoarele treizeci și opt de zile a fost o trezire pentru mine. A fost ceva mai mult decât doar rugăciuni. A fost mai degrabă o legătură profundă cu ceilalți, legătură care a dus la o legătură directă cu Dumnezeu. Puterea rugăciunii celor care se adună împreună este un lucru deosebit. Am asistat la răspunsuri la rugăciuni – mari și mici. Am auzit de răspunsuri la rugăciuni făcute pentru cei despre care nici măcar nu eram conștienți că au nevoie de rugăciune. Mai ales, am văzut vulnerabilitatea grupului nostru – cât de umili am devenit unul cu celălalt și cu Domnul. Am descoperit că nu suntem singuri în călătoria și umblarea noastră cu Dumnezeu și că alții de lângă noi s-ar putea lupta cu provocări similare ale vieții. Această experiență a implicat mai mult decât doar participarea la un grup de rugăciune. În mod remarcabil, a implicat o trezire reciprocă. Acest rezultat binecuvântat nu ar fi putut fi atins niciodată, cred, doar trecând unul lângă celălalt la biserică. ”

Citim în cartea Pași către redeșteptare personală: ”Predicarea, rugăciunea publică, organizarea vieții de comunitate, întocmirea de programe de evanghelizare, consiliere spirituală, toate acestea pot să le învăț și să le practic și fără Du­hul Sfânt. E. G. White a formulat această posibilitate periculoasă: ˝Motivul pentru care Duhul lui Dumnezeu Se manifestă atât de puțin este acela că pastorii nu sunt învățați să lucreze sub călăuzirea Lui.˝ (p. 36).

Trebuie să mărturisesc, acest paragraf descrie majoritatea slujirii mele înainte de COVID-19. Dacă Duhul a fost cu mine, a fost doar datorită harului lui Dumnezeu, nu pentru că mă rugam cu disperare pentru prezența Lui în fiecare zi. Dar, după ce am văzut ce a făcut Dumnezeu în mine și cu acest grup de rugăciune în ultimele 40 de zile, nu vreau să mă întorc niciodată să fac lucrurile ca înainte.

Deci – oricine ai fi, oriunde te-ai afla – vreau doar să te încurajez să începi un grup de rugăciune. Rugați-vă pentru puterea Duhului Sfânt și rugați-vă în mod special pentru ceea ce doriți să facă Dumnezeu pentru voi, partenerii voștri de rugăciune, biserica și localitatea voastră. Și veți vedea promisiunile Sale împlinite chiar în fața ochilor voștri: ”Iar a Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi,  a Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.”(Efeseni 3: 20–21).

Travis Walker este pastor al bisericii adventiste de ziua a șaptea din Daytona Beach și fondator al misiunii Adventologie [studiul celei de a doua veniri a lui Isus] prin  YouTube și podcast.

Traducere: Adina Păltineanu

Articolul Cum a fost transformată biserica mea prin rugăciune specifică apare prima dată în Redesteptare si reforma.

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro