Cum să scapi de simțământul de vină

Devoțional de seară

Ei au zis atunci unul către altul: „Da, am fost vinovaţi faţă de fratele nostru, căci am văzut neliniştea sufletului lui când ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul acesta.” – Geneza 42:21

Vina este un simţământ care ne poate autodistruge şi care ne încătuşează fizic şi mental. Când ne simţim vinovaţi, cădem victime ale fricii, anxietăţii şi durerii. A fost o vreme când m-am simţit vinovată pentru ceva şi acest lucru îmi răpea pacea. Nu am vorbit cu nimeni despre acest lucru, deoarece credeam că treptat îmi voi da seama cum să scap de acel simţământ. Dar lucrurile nu au stat aşa. Din păcate, durerea era tot mai intensă. Totuşi, într-o zi, totul a început să se schimbe. Parcă mi s-au deschis ochii după ce am urmărit două filme. Primul, Love Happens, relatează povestea unui bărbat care se simţea vinovat de moartea soţiei lui într-un accident de maşină. Celălalt film se numea Love and Other Impossible Pursuits. Acest film vorbeşte despre drama unei mame care se simţea vinovată de moartea bebeluşului ei. În fiecare din cele două filme, personajul principal nu putea să poarte greutatea adusă de simţămintele de vină. De aceea au început să devină ursuze, nici măcar nu mai zâmbeau. M-am regăsit pe mine în cele două poveşti, deoarece şi eu simţeam vina pentru moartea unei persoane dragi. Mă simţeam vinovată de moartea mamei mele.

Când mama mea a murit, eu eram cu ea în spital. Ea a încetat din viaţă în timp ce eu moţăiam. Aveam constant simţământul că, dacă nu aş fi aţipit, poate aş fi avut timp să chem un medic. Timp de doi ani lungi am suferit în tăcere de fiecare dată când mă gândeam la acest lucru.

Totuşi, în ambele filme, personajele au reuşit să se elibereze de vină atunci când au simţit nevoia de a vorbi cu cineva şi au împărtăşit durerea pe care o simţeau. La fel am făcut şi eu. Am vorbit cu Dumnezeu şi mi-am deschis inima înaintea Lui în lacrimi. Asta a făcut diferenţa! Mi-am dat seama că nu eu eram responsabilă de moartea mamei mele. Ea ar fi murit indiferent cine ar fi fost lângă ea. Tot ar fi încetat din viaţă în linişte, în somn, fără mult zgomot. Ea a murit deoarece Dumnezeu a înţeles că aşa era mai bine pentru ea.

Nu ştiu care este vina care te încătuşează pe tine astăzi, dar ştiu că trebuie să scapi de acest rău. Deschide-ţi inima înaintea Domnului. Strigă. Spune-I tot ce produce durere inimii tale. Permite-I să te elibereze de această povară şi să poţi trăi liberă. Fără vină. Şi fără teamă.


Carmen Virginia dos Santos Paulo

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit