Cum să-ți faci patul

Devoțional zilnic

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28

Îmi amintesc de parcă s-ar fi întâmplat chiar ieri de momentele când mă certam cu tatăl meu pentru că nu ştiam cum să îmi fac patul. Trebuie să ştiţi că tatăl meu avea gândire de soldat, deşi nu făcea parte din armată. În primul rând, trebuia luat totul de pe pat şi apoi aşezat la locul lui, foarte ordonat. Dacă ascultai cu băgare de seamă, cred că puteai auzi patul gemând: „Te rog, nu mă mai trage şi aranja atâta!” Tata voia să poată arunca o monedă pe patul proaspăt făcut şi aceasta să sară înapoi în sus de pe saltea. Acea monedă trebuia să se transforme într-o gimnastă, făcând tumbe şi salturi. Nu mă deranja deloc faptul că patul trebuia să se transforme într-o trambulină, dar nu eram de acord cu metoda de a ajunge la produsul final.

De asemenea, nu mă deranja deloc să îi arăt tatălui meu o altă metodă de a face patul. În loc să iau cearşaful şi tot ce era pe el, eu doar le întindeam foarte bine şi apoi verificam pe margini, aranjam totul astfel încât moneda să sară ca o minge… Şi atunci mă umpleam de mândrie, cam câtă încăpea intr-un copil de opt ani. Entuziasmul meu era însă frânat de privirea foarte îngrijorată şi confuză a tatălui meu. Într-o zi, el mi-a spus nişte cuvinte care au schimbat modul în care fac lucrurile până în ziua de astăzi: „Renee, nu este vorba de rezultatul final, ci de proces.”

Împărăteasa Estera a înţeles procesul. Când viaţa poporului ei atârna de fiecare mişcare a ei, ea nu a mers direct la împărat să îi ceară ajutorul. În schimb, s-a rugat şi a postit timp de trei zile, s-a îmbrăcat în ţinuta imperială şi apoi a mers la împărat. Chiar şi atunci când el i-a spus: „Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie”, ea nu s-a grăbit să ceară capul lui Haman, duşmanul ei, ci i-a invitat pe Haman şi pe împărat la un ospăţ. Estera a înţeles cultura Orientului Mijlociu şi a ştiut că era o insultă să sari direct în mijlocul problemei. Întotdeauna trebuia să tatonezi terenul, să vorbeşti despre vreme, despre familie şi poate despre ce se mai întâmplă, iar la final puteai aborda subiectul cu mult tact. Ea ştia că ar fi fost nepoliticos să ceară direct ce dorea. Dumnezeu a salvat poporul evreu pentru că Estera a urmat îndeaproape etapele acestui proces.

Unele dintre noi poate ne dorim totul acum sau cât se poate de repede. Când suntem ispitite să fim nerăbdătoare, să nu uităm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine (vezi Romani 8:28). Şi „toate lucrurile” înseamnă fiecare parte a acestui proces, nu doar moneda care face salturi şi tumbe.


D. Renee Mobley

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit