Curăţia sincerităţii

Devoțional zilnic 20 aprilie 2020

Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. 1 Petru 2:5

În casa noastră era evident când eu mă angajam într-o misiune. Începeam prin a lua câţiva saci mari, verzi, de gunoi şi mă îndreptam spre camera fetei mele. Ea aduna fiecare foiţă pe care scrisese vreodată, fiecare cărticică pe care o citise – erau atât de numeroase toate, încât puteam deschide o mică librărie – şi orice mărunţiş pe care îl găsea. Sunt sigură că înţelegi ce vreau să spun.

Eu şi ea aveam concepţii diferite asupra semnificaţiei cuvintelor „curat” şi „organizat”. Aşa că, o dată pe trimestru, organizam ceva ce se numea „curăţenie aprofundată”. Imediat ce treceam de pragul camerei ei, nu mă mai opream. Soţul meu îşi aminteşte că venea de la muncă prin uşa din spate şi era întâmpinat de saci imenşi, plini de lucruri, în camera noastră de muzică, în timp ce eu mă speteam să îi scot din camera ei, Katie încerca din răsputeri să îşi salveze comorile, cărândule înapoi. Nu era niciodată plăcut, dar eram mai toţi liniştiţi când tot chinul lua sfârşit.

Toate acestea mă fac să mă gândesc la curăţarea templului pe care a facut-o Ezechia. Scriptura ne spune că acţiunea lui de curăţare a avut trei paşi, un proces simplu şi eficient. Prima dată, a deschis uşile templului pentru ca lumina să facă vizibile locurile în care era gunoiul. Apoi, el şi echipa lui de curăţenie au scos toată murdăria. În cele din urmă, a dus tot gunoiul în Valea Chedronului, unde a fost ars. După aceea, au adunat tot gunoiul din preajma Templului – nu doar din interior.

Să devii curat şi sincer este un lucru bun. Mai întâi, trebuie să deschidem uşile inimii noastre şi să lăsăm lumina să pătrundă. Spiritul Sfânt ne va arăta ce trebuie curăţat. Dar nu ne putem opri aici. Apoi, trebuie să curăţăm locul din preajma noastră, dacă vrem să fim siguri că nu ne-am curăţat în zadar. Să faci curăţenie în inimă nu este totdeauna uşor – dar merită întotdeauna!

Tată, Te rog, ia gunoiul pe care l-am strâns crezând că este valoros: mânia pe care o pot justifica uşor; resentimentele din cauza faptului că am fost tratată nedrept şi tot ce aglomerează viaţa mea şi Te împiedică să îţi manifeşti prezenţa prin a le oferi dragostea Ta persoanelor din jurul meu!

Tawny Sportsman

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro