Cursa cu ștafetă

Devoțional zilnice

Şi noi dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. – Evrei 12:1

Într-o dimineaţă de Sabat, pe când mă ocupam de buletinele bisericii, dîntr-una dintre clasele Şcolii de Sabat, am auzit voci de copii cântând: „Când apune soarele vinerea, este Sabat.” Am început să mă gândesc la faptul că, la Şcoala de Sabat, copiii cântă aceleaşi cântece pe care le cântam şi noi când eram copii.

Acest lucru mi-a amintit de o cursă cu ştafetă, în care fiecare membru al echipei aleargă doar în partea aceea din cursă care i-a fost atribuită lui. Echipa este formată din mai mulţi membri, dar există o singură ştafetă care trece de la un membru la altul în timpul cursei.

Cântecul pe care l-am auzit la copii şi mesajul lui sunt precum o ştafetă dată din generaţie în generaţie. Această transmitere a moştenirii credinţei nu se va termina până nu se va încheia cursa vieţii şi Isus va veni.

Proclamarea mesajului Evangheliei este un lucru foarte important. Cu ea vin şi alte responsabilităţi importante. De exemplu, cum îşi planifică şi cum îşi trăieşte viaţa o persoană care vesteşte Evanghelia? Copiii îşi urmăresc părinţii şi familiile pentru a învăţa cum să-şi organizeze vieţile. Dacă generaţia mai în vârstă nu trăieşte mesajul, ce vor transmite mai departe copiii lor când va veni vremea să transmită mesajul la rândul lor? Dacă stilul de viaţă şi alegerile generaţiei mai în vârstă le arată copiilor că aceştia trăiesc pentru lucruri şi nu pentru speranţa vieţii veşnice, ce vor transmite copiii generaţiei următoare?

Trebuie să ne binecuvântăm copiii şi să le transmitem o credinţă puternică în speranţa că Isus vine să-i salveze.

Trebuie să le transmitem făgăduinţele lui Dumnezeu din Biblie şi asigurarea că El nu ne va lăsa. Cântaţi împreună cu ei. Rugaţi-vă cu ei. Iubiţi-i aşa cum îi iubeşte Isus. Pregătiţi-i să alerge bine în cursa cu ştafetă a vieţii veşnice.

Atunci, mulţi alţii vor avea ocazia de a fi pregătiţi de asemenea.

Donna Sherrill Lewis

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro
Leave a CommentSubmit