Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. – Efeseni 4:29
Ziua de astăzi a fost una dintre acele zile rare când am fost cu totul singură acasă. Ei bine, nu cu totul singură datorită celor doi câini şi a pisicii, care stăteau cu drag lângă scaunul meu în timp ce lucram la o prezentare pe care trebuia să o prezint la sfârşitul anului. Studierea Cuvântului lui Dumnezeu face ca timpul să zboare, pentru că m-am „trezit” patru ore mai târziu când stomacul cerea de mâncare. Mă concentrasem pe legătura dintre inimă şi cuvinte. Cu ani în urmă, Florence Littauer a scris o carte, Silver Boxes, bazată pe o predică ţinută la o întâlnire specială a femeilor. Subiectul central al cărţii era că noi trebuie să vorbim cu amabilitate unii altora, să împărtăşim cuvinte ca şi cum ar fi nişte cadouri împachetate într-o hârtie argintie şi legată cu fundiţe argintii strălucitoare.
Mie îmi pare că, cu cât lumea devine mai nervoasă, cu atât mai amabili trebuie să fim unii cu alţii. Lumea este un loc dur în care să trăieşti, din cauză că este atât de mult stres. Deşi, dacă aş putea fi amabilă cu alţii şi aş spune cuvinte amabile, poate că ar ajuta la eliminarea tensiunii şi mâniei din jurul meu. Îmi dau seama că trebuie să mă rog pentru asta în fiecare zi pentru că este atât de uşor pentru mine să exprim frustrare şi negativitate. Inima mea are nevoie să pună în practică ceea ce Cuvântul îmi spune să fac: „Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului” (Efeseni 5:19). Prea des mă surprind având faţa acră şi morocănoasă din cauza unor lucruri.
O, Doamne, doresc să am o bucurie intensă de la Tine, aşa încât să fiu vocea cântecului pentru toţi cei pe care îi întâlnesc. S-ar putea să nu schimb lumea, dar nu mă îndoiesc de faptul că locul meu de muncă, biserica mea şi casa mea vor fi locuri mai fericite dacă gura mea va rosti cuvinte constructive şi înălţătoare.
Poate că tu, la fel ca mine, ai nevoie de mai multă iubire a lui Dumnezeu în inima ta. Poate că tu, aşa cum fac eu uneori, crezi că eşti îndreptăţită să nutreşti gânduri şi cuvinte negative. Voi încerca să-ţi amintesc să aplici regula de zece secunde şi „cutiile argintii” când eşti negativă. Voi aştepta zece secunde înainte să vorbesc. Mă voi ruga ca acele cuvinte care vor ieşi din gura mea să fie cuvinte preţioase – împachetate în „ambalaj argintiu” care să poată ajuta pe alţii, să îi înalţe. Iubirea uimitoare şi destoinică a lui Dumnezeu ne va ajuta să facem asta. „Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!” (Psalmii 19:14).
Mona Fellers