Dă-I lui Isus „pântecele” tău

Iată care va fi dreptul preoţilor de la… cei care vor aduce o jertfă, fie bou, fie miel, să dea preotului spata, fălcile şi pântecele. Deuteronom 18:3

Dumnezeu a intenţionat ca ceremoniile de la Sanctuar să ne înveţe planul de mântuire. Fiecare ceremonie şi jertfă avea o dublă semnificaţie. Nu era doar o umbră a sacrificiului lui Hristos, ci avea şi o aplicaţie personală la sacrificiul pe care noi, poporul lui Dumnezeu, avem nevoie să-l facem, dacă vrem să ascultăm de Dumnezeu.

De exemplu, când un evreu aducea un miel sau un bou ca jertfa, preotul primea anumite părţi din animal. Dacă persoana care aducea jertfa îi reţinea partea, jertfa sa nu era acceptabilă. În mod specific, preotul trebuia să primească „spata, fălcile şi pântecele”.

Ce este „pântecele”? Este stomacul.

Stomacul? De ce vroia Dumnezeu ca preotul să primească stomacul? Jertfa animalului simboliza jertfirea lor înşile lui Dumnezeu. S-ar putea ca Dumnezeu să fi menţionat special stomacul, pentru că este o parte din corpul nostru atât de greu de controlat.

Gândiţi-vă la aceasta. Prima ispită de pe pământ a implicat stomacul Evei – mâncarea fructului oprit. Şi primul test major din lucrarea lui Isus a implicat stomacul, când Satana L-a ispitit să prefacă pietrele în pâini. Chiar şi astăzi, cea mai mare parte din lupta noastră are de a face cu apetitul fizic mai mult decât oricare alt subiect legat de sănătate.

Lecţia este clară. Când ne predăm Domnului, Marele nostru Preot, trebuie să-I predăm şi stomacurile noastre. Trebuie să ne supunem apetitul lumesc, pervertit. Dacă nu, jertfa noastră nu este acceptată.

Pavel spune în Filipeni 3,18.19: „Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos. Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este ruşinea lor”.

„Mâncatul are foarte mult de a face cu religia. Experienţa spirituală este mulţ afectată de felul în care este tratat stomacul” (Counsels on Health, p. 577).

Ai dat Marelui Preot tot ceea ce cere El? Eşti gata să-i dai Lui „pântecele” tău?

Ce înseamnă să-I predai lui Isus pântecele tău? Ce ai putea face azi, în mod specific, ca să arăţi că ţi-ai predat pântecele lui Isus?

Dane J. Griffin

Ai mai putea citi si aceste materiale:

Frate de sânge cu Iuda Iscarioteanul

  „Poate orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? Nu este ucenic mai presus decât învăţătorul său; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul său.” (Luca 6:39) Este Vinerea Mare. Cu peste 2.000 de ani în urmă, un om a luat o decizie în inima sa, care avea să schimbe cursul istoriei, atât a umanităţii, cât și a istoriei sale personale. „Ești o Iudă!” i se spune astăzi celui care repetă greșelile strămoșului său din Israelul antic. Iuda Iscarioteanul, căci despre el vorbim, reprezentant al tipologiei isteţului subversiv și trădător, este condamnat pe vecie să sufere oprobriul istoriei pentru oricât ar ţine ea. Portretul său a părăsit cercul credincioșilor și a intrat în mentalul colectiv, unde nimeni nu caută să îl înţeleagă deplin. Ideea că am putea împărţi trăsături de caracter cu acest personaj care L-a trădat pe Iisus nu încape în imaginaţia colectivă. Nimeni nu vrea să fie ca el sau să aibă prieteni ca el. Cu toate acestea, „umanitatea sa era perfect autentică și este absolut identică cu a noastră, (…) iar personalitatea sa relevă o condiţie mentală foarte similară conștiinţei obișnuite a oamenilor de azi”, apreciază profesorul Uraguchi, de la Universitatea de…

Semnele Timpului.ro